Județul Vâlcea

Localizarea judetului Valcea

Judetul Vâlcea se afla în partea central-sudica a României ;

Se întinde de-a lungul bazinului mijlociu al râului Olt, fiind înconjurat de Muntii Cozia la est si Culmea Capatânii în vest.

Judetul are o suprafata de 5,765 km 2- 2.4% din suprafata totala a tarii si o populatie de 413.570 locuitori;

Clima judetului este temperat-continentala, cu slabe influente mediteraneene.

Resedinta judetului este municipiul Râmnicu Vâlcea, situat la confluenta râurilor Olt si Olanesti, la poalele dealurilor Capela, Petrisor si Cetatuia

Structura administrativa

Doua municipii: Râmnicu Vâlcea si Dragasani;

Noua orase: Horezu, Baile Olanesti, Baile Govora, Calimanesti, Ocnele Mari,Brezoi, Balcesti, Babeni, Berbesti;

78 comune .

Solurile din judetul Valcea

Regosolurile denumite si soluri crude sau tinere sau neevoluate genetic reprezinta solurile nedezvoltate sau slab dezvoltate formate pe depozite afanate sau slab consolidate (nisipuri, loess, depozite loessoide, argile, marne etc).

Regosolurile apar predominant pe versanti cu inclinare puternica, coaste cu alunecari, rupturi de panta, pe culmi inguste sau spinari ascutite etc., unde eroziunea prin apa este destul de activa, incat ritmul proceselor de denudatie este mai intens sau egal cu cel al procesului de solificare. Aceste soluri sunt prezente, de asemenea, in sectoarele cu deflatie activa din ariile cu relief nisipos valurit eolian.

Regosolurile au un profil slab dezvoltat, incat in el nu se pot distinge caractere morfologice specifice unui anumit tip genetic.

Regosolurile se caracterizeaza printr-o fertilitate naturala, in general, foarte scazuta. Din punct de vedere agronomic ele reprezinta, de fapt, in majoritatea cazurilor, un substrat litologic putin fertil, aflat la zi.

Ameliorarea si valorificarea regosolurilor de pe pante si versanti se fac in cadrul planului general de recuperare a terenurilor degradate de eroziunea prin apa si de combatere a acestui fenomen foarte daunator. In multe regiuni din tara, versantii cu regosoluri au fost deja terasati si plantati cu vii sau pomi fructiferi. Pe langa masurile de combatere a eroziunii sunt necesare ingrasaminte organice si minerale pentru refacerea continutului de humus si substante nutritive.

Solurile podzolice argiloiluviale reprezinta stadiile cele mai inaintate de evolutie ale solurilor silvestre, determinate de intensificarea procesului eluvial de cel bioacumulativ. Se caracterizeaza prin individualizarea unui orizont eluvial A2 , clar exprimat, printr-un profil bine diferentiat textural si prin puternica debazificare a complexului adsorbtiv. Sunt cunoscute in literatura noastra de specialitate si sub denumirile de podzoluri secundare si podzoluri de degradare.

Solurile podzolice argiloiluviale se intalnesc in diferite regiuni de podisuri, dealuri si piemonturi. Ele patrund si in zona montana inferioara. De asemenea se gasesc pe terasele mai vechi ale unor rauri importante ca Mures, Olt, Somes, Arges, Jiu. etc.

Frecventa aparitiei solurilor podzolice se mareste o data cu cresterea umiditatii zonei. Solurile podzolice argiloiluviale se intalnesc in deosebi sub paduri de stejar, de fag, fag in amestec cu gorun sau cu rasinoase si mai rar de garnita; in parterul padurii, alaturi de plantele geofite, apar si plante acidifile ca Luzula luzuloides, Calamagrostis arundinacea, Poa nemoralis s.a.

Depozitele de suprafata pe care s-au format aceste soluri sunt foarte variate ca varsta, natura mineralogica si textura:gresii, argile, marne, depozite de terasa, depozite variate deluvio- proluviale etc. In general, rocile care favorizeaza dezvoltarea solurilor podzolice sunt bogate in fractia nissipoasa, sarace in minerale calcice si feromagneziene si puternic alterate. In anumite conditii se pot forma si pe roci argiloase, mai bogate in elemente bazice.

Solurile podzolice argiloiluviale se intalnesc mai ales in conditiile uni relief orizontal sau slab inclinat, cu drenaj exatern slab: culmi largi, versani lini, terase etc. In conditii de

relief mai accidentat, apar deobicei sub invelisul protector al unei formatii vegetale bine incheiate, padure sau pajiste.

Apa freatica se afla la mare adancime in aria de raspandire a solurilor podzolice; exceptie fac suprafete restranse din nord-vestul tarii, in care profilul acestor soluri este influentat de apa freatica aflata la mica adancime (Campia Somesului).

Folosirea in agricultura a solurilor podzolice argiloiluviale este mai restransa, datorita conditiilor climatice mai reci si mai umede, precum si potentialului lor scazut de fertilitate. Pe solurile podzolice, pajistile si fanetele naturale ocupa suprafete insemnate, alcatuind, baza unui puternic sector zootehnic. Economia forestiera are, de asemenea, o pondere ridicata, intinderi mari fiind ocupate cu paduri de stejar sau de fag.

Plantele care se cultiva in zona solurilor silvestre podzolice sunt graul de toamna si de primavara, orzul, ovazul, secara, porumbul, sfecla-de-zahar si soia, cu rezultate satisfacatoare. Dintre plantele de nutret gasesc conditii bune trifoiul rosu, sfecla furajera si unele graminee. Cultura vitei-de-vie este foarte raspandita, in schimb pomicultura (cultura prunului si a marului) constituie una dintre ramurile agricole principale din aceasta zona.