Lacurile Terrei

Legătura dintre apă şi geografie este de nedesfăcut. Apa joacă un rol de cea mai mare importanţă în natură; fără ea viaţa pe planeta noastră ar fi de neconceput.

Apa este simbolul vietii. Lipsa apei înseamna pustiu, excesul, catastrofa. Societatea şi însăşi viaţa sunt de neconceput fără apa. De-a-lungul istoriei, milioane de vieţi s-au stins fie din prea puţina apa, fie din prea multă apa. Aşezări omeneşti, oraşe şi state s-au născut şi au dispărut la margine de apă.

Este firesc deci ca în geografie- ştiinţă care se ocupă cu studiul şi descrierea regiunii scoarţei terestre din punct de vedere fizic, economic şi politic – preţiosul lichid să ocupe un rol major. Dacă nu ne gândim la altceva decât la faptul că circa 72% din suprafaţa globului este acoperită de mări şi oceane, că în 19 cazuri din 20 orice punct de pe suprafaţa unui continent are la antipodul său un punct situat în mare sau în ocean , înţelegem nu numai locul ocupat de problemele apei în geografie, dar şi faptul că s-au format ramuri aparte ale ştiinţei care într-un fel sau altul se ocupă cu studiul apelor .

Hidrologia este, pe scurt, ştiinţa apelor.Termenul derivă din grecescul limnos-apă şi logos –ştiinţă.Ea se ocupă cu studiul hidrosferei, înveliş complex aflat în stânsă legătură cu celelalte geosfere. Ţinând seama de complexitatea structurală şi funcţională a obiectului său de cercetare, hidrologia poate fi definită mai pe larg ca ştiinţa care studiază toate tipurile de unităţi acvatice, din punct de vedere al formării, circulaţiei şi distribuţiei lor, al proprietăţilor fizice şi chimice care le caracterizează, al proceselor şi legilor generale care acţionează în hidrosferă, precum şi al modalităţilor de valorificare a resurselor de apă.

Datorită obiectului de cercetare foarte vast şi diversificat, hidrologia ca ştiinţă a fost divizată în două mari domenii : hidrologia uscatului sau hidrologia continentală şi hidrologia mărilor şi oceanelor.

Hidrologia continentală are mai multe subramuri. Limnologia este una dintre ele.

Ea este ramura ştiinţei care se ocupă cu studiul lacurilor naturale şi artificiale, sub aspectul genezei depresiunilor lacustre, al regimului hidrologic, termic şi chimic, al capacităţii de dezvoltare a asociaţiilor floristice şi faunistice, al relaţiilor cu mediul înconjurător şi al valorificării lor de către om.

Termenul derivă din grecescul „limnos „, care înseamnă lac, baltă , mlaştină.

Limnologia aste o ştiinţă de graniţă, între geografie, hidrologie şi biologie, având totodată strânse legături şi cu alte ştiinţe, de la care împrumută unele metode de cercetare.

Lacul este volumul de apă relativ stagnant, cantonat într-o depresiune de pe suprafaţa uscatului şi care nu are legătură directă cu Oceanul Planetar