Marea Adriatică

Marea Adriatică este un braț al Mării Mediterane, separând Peninsula Italică de Peninsula Balcanică.Coasta de vest este în Italia, iar cea de est este în cadrul țărilor: Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Albania.In partea sudica este descrisa in mod special de catre caracteristicile Bazinului Adriatic de Sud,supafata abisala a carei adancimi pot atinge 1200m.Granita sudica a bazinului face legatura cu marea Ionica prin stramtoarea dintre Italia si Albania,regiune in care adancimile nu depasesc 600m.In nordul bazinului Adriatica isi micsoreaza adancimea pentru a forma un recif a carei adancimi variaza in jurul a 200m.Un sir de insule mici si dispersate rasare in jurul acestui recif si se extinde de-a lungul Adriaticii pana la nord de Promontorio del Gargano.In general vorbind cele mai mici adancimi se inregistraza de-a lungul coastei Italiei. Adriatica are doua mari tipuri de fund,care insa nu pot fi clasificate in categorii proprii numite: inlet-derived sediments si heat-altered sediments.In mare parte fundul mari esete alcatuit din nisip si namol galbui care contine fragmente de scoici,moluste si corali. Țărmul cu lido sau cu cordoane litorale este un țărm cu platformă litorală, pe care curenții litorali au creat cordoane litorale (de regulă nelegate de țărm) din mal sau nisip; separă o lagună de restul mării. Este întâlnit atât în regiunile cu tendință de emersiune cât și în cele de submersiune, unde aportul fluviatil este abundent in cazul nostru in N-V Mării Adriatice. Vorbind de tarmuri putem afirma ca cele doua limite se afla intr-o totala opozitie.In timp ce costa Italiei are un aspect neted si continu lipsit de insule,coasta Croatiei este preasarata de insule de forma alungita ce se intind pe toata lungimea tarmului pastarnd un oarecare paralelism.Aspectul intortocheat al golfuletelor dintre aceste insule sunt intr-o mare masura asemanatoare cu fiordurile norvegiene .[8],[2],[3]

Principalele forme de relief baric

Marea Adriatica este cunoscuta drept un loc in care variatiile vremii sunt foarte des intalnite.O perioada foarte calduroasa ce se intinde pe parcursul lunilor Iunie si Septembrie este contrastanta cu o perioada rece ce debuteaza in luna Noiembrie sfarsindu-se in Aprilie,in timp ce Octombrie si Mai sunt cunoscute ca luni de tranzitie.Perioada cuprinsa intre Iunie si Septembrie este calduroasa si uscata cu vanturi slabe in Sud si in zonele centrale.In partea de Nord lunile de vara sunt ploioase si nu sunt lipsite de vanturi cu frecventa scazuta si durata scurta.Iarna est foarte friguroasa si umeda este intalnita in partea Nordica si in Est unde se pot intalni temperaturi foarte scazute.Ceata este intalnita deasupra apelor calde din Nord de cele mai multe ori insotita de vanturile de Sud ,totusi acesta este destul de rara.Perioade cu vreme e buna sunt specifice zonei sudice insa aceste perioade poat cunoaste o serie de fluctuatii intalnite in special la trecerea dintr-un anotimp in altul.[8]

Presiunea

Din Noiembrie pana in Martie presiunea este destul de scazuta la suprafata Adriaticii asta in comparatie cu masele de aer din jur .Incepand din Iunie extinderea spre Vest a anticiclonului Asiatic este stopata inpreuna cu cea spre Est a anticiclonului Azore ,rezultand o redirectionare a aerului catre N si NV in centrul Mediteranei.Este cunoscut faptul ca presiunea poate varia insemnat de la o zi la alta.Pe timpul zilei valorile presiunii pot fluctua cu 1hPa.Maxima are loc in jurul orelor 10.00 si 20.00 in timp ce minimile au ca ora de referinta 04.00 respectiv 16.00,ora locala.Anticiclonul Azore zona cu presiune ridicata de origine sub-tropicala ,centrata peste Atlantic are o inflenta ridicata asupra climatului intregii Mediterane.Catre sfarsitul primaverii si in timpul verii acesta se intensifica iar impreuna cu o zona de presiune inalta se extinde ENE fata de Alpi.Aceasta zona de presiune ridicata forteaza depresiunile din Atlantic sa inainteze catre Nord ,astfel rezultand conditiile stabile de pe timpul verii.Iarna foate des intalnita este extinderea anticiclonului Asiatic care este principala sursa de aer, rece care invadeaza Mediterana in aceasta perioada.Cand o zona de presiune inalta se intinde spre zona Balcanica s-au catre centrul Europei,aceasta poate induce vanturi puternice de N si NE ce se resimt mai ales in zona din N Adriaticii. Depresiunile mobile isi pun amprenta des asupra conditiilor meteo mai ales pe timpul iernii.In comparatie cu depresiunile Atlantice sunt destul de mici,insa cu toate acestea raman o componenta importanta care contribuie la formarea furtunilor dese in anumite perioade.Desi depresinulie nu sunt intalnite foarte des vara atunci cand sunt mai putin intense fata de iarna,in SV Greciei a fost intalnit un ciclon tropical la mijlocul anilor ’90.Mare parte din depresiuni intra prin partea de V a Mediteranei find provenite din N Atlanticului ,dar majoritatea se dezvolta singure in bazinul Mediteranei.Un loc comun de formare a depresiunilor il reprezinta NV Mediteranei datorita invaziei aerului rece din N.O parte din depresiunile formate aici se muta cel mai frecvent in zona Adriaticii. Mare parte din depresiuni au asociate fronturi calde insa acestea nu sunt o componenta atat de insemnata.Fronturile reci in schimb pot forma furtuni violente find un factor mai activ in zona.Miscarea unui fornt poate fi influentata de catre un lant muntos(Alpi),in acest caz masa de aer poate avansa prin stamtori fiind astfel deviata in mare parte.Un al doilea front s-au o zona de presiune joasa poate urma unui front rece pentru a depasi zona de actiune in care acesta ajunge.Asta se intampla cel mai des cu repausul lui Bora cand fiecare front rece poate fi insotit de puternice vijelii ,intotdeauna urmate de vanturi cu intensitate marita.Atfel marinarii ar trebui sa fie im mod special atenti la cel de-al doilea front dela care ar trebui sa se astepte la altceva decat o scadere a presiunii s-au o descrestere temporara a intenistatii vantului.[8]