Masivele Rarau și Giumalau

Masivul Rarau si Giumalau

Pozitia geografica

In comoara de frumuseti a Carpatilor romanesti, grupul de munti care formeaza masivele din nordul tarii si la poalele carora s-au dezvoltat cateva importante centre orasenesti (Vatra-Dornei, Iacobeni, Pojorata, Campulungul-Moldovenesc etc.) ocupa un loc de frunte. Este vorba de Muntii Bistritei si de Obcinele bucovinene, adevarat tezaur de pitoresc si splendori alpine.

Muntii Bistritei, componenti ai grupei de mijloc a Carpatilor Orientali, alcatuiesc una dintre cele mai însemnate regiuni geografice si turistice din nordul tarii. Acesti munti si-au luat numele de la principalul curs de apa ce-i strabate de la un capat la altul, Valea Bistritei, si sînt constituiti din mai multe masive stîncoase, legate între ele prin culmi si obcine sau despartite prin vai adanci.

În acest complex alpin, masivul Giumalau este situat langa limita nordica a grupei de mijloc a Carpatilor Rasariteni, iar punctul sau culminant, Giumalaul (1857 m), este întrecut numai de putine alte piscuri ale muntilor Bistritei, între care cel mai impunator este Omul-Suhardului (1932 m).

Considerente de natura turistica impun ca, împreuna cu Giumalaul, sa ne ocupam si de Muntii Raraului, ambele masive alcatuind o unitate turistica suficient de închegata, datorita celor doua elemente de relief, culmea principala a masivului si Valea Bistritei, care dau posibilitatea organizarii excursiilor în conditii asemanatoare.

Hotarele grupului Rarau – Giumalau sunt determinate, în cea mai mare parte, de firul unor vai importante.

De la Breaza si pana la gura paraului Puzdra, valea Bistritei formeaza laturile vestica si sudica ale masivului; hotarul estic urca pe firul de apa al Puzdrei si coboara de-a lungul pîrîului Sandru, iar spre nord, grupul Rarau – Giumalau, este delimitat prin firul de apa al rîului Moldova si prin acel al paraului Putna. In continuare, hotarul trece peste vîrful Mestecanis (1292 m) si coboara în Valea Bistritei, la Breaza.

Hotarul care desparte Raraul de Giumalau se desfasoara între Zugreni si Pojorîta, trecînd peste culme, prin saua de 1308 m altitudine.

Caracteristici generale

Principala forma de relief a masivului este constituita dintr-o culme stîncoasa întinsa, care, înaltîndu-se deasupra orasului Vatra-Dornei, se arcuieste larg, aproape în semicerc, cu concavitatea catre sud. Culmea este alcatuita din cîteva coame cu vîrfuri semete si obcini domoale, între care se adîncesc sei, pasuri si tarnite. În vf. Giumalau, arcul acesta de culmi este întretaiat de o coama secundara, orientata de la nord-vest la sud-est, si ale carei picioare coboara, respectiv în Bistrita si Valea-Putnei.

Culmea principala are desfasurarea: Vatra-Dornei – Obcina-Mica (1329 m) Giumalaul (1857 m) , Munceii-Raraului (1591 m ), Raraul (1653 m ), Todirescu (1492 m), Alunisul (1330 m), iar culmea secundara trece prin Dealul-Tinisului(1295 m ), Alunul (1667 m) , Giumalaul (1857 m ), Vf. Cald (1574 m) , Piciorul Rusca.

Deosebirea dintre structura celor doua masive, Raraul si Giumalaul, se vadeste în aspectul lor, cu totul diferit. Altitudinea medie a Giumalaului este de aproape 1250 m iar a douazecea parte din suprafata sa de cca. 140 km² se mentine la o altitudine de peste 1500 m. Desi blocul cristalin al Giumalaului se caracterizeaza prin forme de relief rotunde, totusi piscurile marcheaza, fata de poalele lor, mari diferente de nivel, particularitate de care va trebui sa tinem seama neaparat la întocmirea itinerarelor în acesti munti

Spre deosebire de Giumalau, Raraul (altitudine medie 1200 m), care prezinta specificul masivelor constituite din conglomerate si calcare, se caracterizeaza prin pereti abrupti si prapastiosi, cum sînt cei dinspre Valea-Caselor, pravalisurile Pietrii Zimbrului sau fetele stîncoase si verticale ale turnurilor de calcar ce alcatuiesc Pietrele-Doamnei (1648 m).

Structura geologica

Din punct de vedere geologic, Raraul si Giumalaul sînt alcatuiti din roci variate, fapt care imprima acestor munti caractere morfologice deosebite.

Astfel, muntii grupati în jurul Giumalaului se caracterizeaza prin masivitate si altitudine, datorita rocilor cristaline din care sînt constituiti. Coamele si varfurile, ca si greabanul acestora, au forme domoale, lipsite de abrupturi. Panta versantilor este însa destul de pronuntata, ceea ce determina diferente de nivel mari, pe distante relativ scurte.

În contrast cu Giumalaul, grupul de munti din jurul Raraului prezinta abrupturi de calcar, cum sînt fetele dinspre Valea Caselor ale piscului principal, sau peretii prapastiosi , modelati cu maiestrie de agentii atmosferici în semetele turnuri ale Pietrelor-Doamnei . Aproape întreaga ramura sudica crestei principale care porneste din vîrful Rarau, de-a lungul versantului stîng al Bistritei, este alcatuita din clipe calcaroase, intre care Tarnitele, Alunisul si Greabanul sînt cele mai spectaculoase, fara a egala însa frumusetea Pietrelor-Doamnei si aceia a Pietrei-Zimbrului (1625 m).