Măsurarea temperaturii aerului și a solului

I. TEMPERATURA AERULUI .

Atmosfera absoarbe o mica parte din radiatia solara care o traverseaza. Astfel, incalzirea atmosferei nu poate avea loc decat in mica masura direct de la Soare. Sursa principala de incalzire a ei este asadar suprafata subiadiacenta care absoarbe energia radianta, o transforma in energie calorica si o transmite in parte ascendent aerului si descendent solului, prin diferite procese, in majoritate termodinamice.

Temperatura aerului, adica starea de incalzire sau de racire a aerului, este elemetul meteorologic ce are o influenta deosebit de mare asupra regimului majoritatii proceselor din atmosfera.

Tinand seama de factorii care determina incalzirea si racirea suprafetei terestre si implicit a aerului din imediata apropiere, de lipsa de omogenitate a suprafetei active, de variatia energiei radiante, putem conchide ca acest element prezinta importante variatii, atat in timp, cat si in spatiu.

Variatiile in timp pot fi impartite in variatii periodice (anuale) si variatii neperiodice (accidentale).

Variatiile in spatiu ale temperaturii aerului, ca de altfel si ale celorlalte elemente meteorologice, pot fi privite pe orizontala si pe verticala.

Variatia periodica diurna sau regimul diurn al temperaturii aerului se caracterizeaza printr-o oscilatie simpla cu o valoare maxima ce se produce in jurul orelor 14 si o valoare minima ce are loc de obicei cu putin inainte de rasaritul Soarelui. Intre aceste momente caracteristice, temperatura aerului poate avea un mers regulat; ascendent sau descendent, ori dezordonat, in functie de aspectul vremii (senin, innorat, cu vant puternic, cu precipitatii). In afara de miscarea de rotatie, asupra regimului diurn al temperaturii aerului mai are influenta si latitudinea geografica, care face ca in regiunea de dincolo de cercurile polare, dexemplu, regimul diurn sa aiba o seama de particularitati determinate de faptul ca atat durata zilei, cat si a noptii depaseste 24 ore si deci regimul radiatiei sa fie mult diferit de al celorlalte latitudini.

Latitudinea geografica alaturi de anotimp, altitudine si forma reliefului, natur suprafetei subiadiacente, departarea sau apropierea de mari si oceane, nebulozitatea, este un factor important care influenteaza si asupra valorii amplitudinii termice diurne, adica a diferentei dintre cea mai mare si cea mai mica valoare a temperaturii.

Temperatura aerului exprima starea calorica a unui volum de aer considerat. Se utilizeaza mai multe scari de temperatura: 100˚ Celsius, 180˚ Fahrenheit, 80˚Reaumur, 0˚ Kelvin (-273,15˚C).

Pentru scara Celsius sunt alese ca puncte reper :

-starea de echilibru dintre apa pură şi gheaţă, la presiune atmosferică normală, acestei stări atribuindu-i-se valoarea 0;

-starea de fierbere a apei pure la presiune atmosferică normală, căreia îi corespunde pentru temperatură valoarea 100.

Pentru scara Fahrenheit sunt alese aceleaşi puncte termometrice, fiindu-le însă atribuite valorile de 320F, respectiv de 2120F, intervalul obţinut pe scara instrumentului fiind împărţit în 180 de diviziuni egale.

Stării fizice a unui sistem, principial inaccesibilă, în care acesta nu mai poate ceda căldură, i se atribuie în scara Kelvin valoarea 0 pentru temperatură, stării triple a apei atribuindu-i-se prin convenţie temperatura termodinamică de 273,15 K, 1/ 273,15 din această valoare reprezentând gradul Kelvin.

Relaţii dintre temperaturi măsurate în diferite scări :

-temperatura în scara Celsius ( t ) în funcţie de valoarea temperaturii absolute ( T ):

t= T – 273,15 ; (10C = 1K )

-temperatura în scara Fahrenheit ( tF ) în funcţie de valoarea temperaturii măsurate în grade Celsius ( t ):

tF = (t + 32)

I.1 TERMOMETRELE.

Asupra temperaturii aerului se fac masuratori la orele de observatii (1,7,13,19) cu ajutorul termometrului ordinar si in intervalele dintre orele de observatie cu ajutorul termometrelor de maxima si de minima care dau valorile extreme. Pe langa acestea, mai exista si termograful care inregistreaza continuu variatiile temperaturii.

Pentru a fi ferite de influenta radiatiei solare si terestre, de precipitatii si rafalele vantului, instrumentele pentru masurarea temperaturii aerului se aseaza in adaposturile meteorologice, la inaltimea de 2 m fata de suprafata topografica. Cele doua adaposturi meteorologice se instaleaza pe platforma pe locurile indicate ( in cazul in care in locurile unde stratul de zapada depaseste 1m grosime trebuie sa existe picioare de rezerva inalte de 2,75m si o scara corespunzatoare).

In primul adapost meteorologic se aseaza doua termometre ordinare (uscat si umezit) care constituie psihometrul , doua termometre externe (maxima si minima) si doua higrometre cu fir de par (unul fiind de rezerva).