Modelul Christaller și Modelul 'Hubs And Spokes'

De la cele mai umile inceputuri,dezvoltarea oraselor a produs un tipar complex de asezari care modifica permanent spatiul si modul in care oamenii il ocupa.Organizarea spatiala a unui oras reflecta cultura care a dus la dezvoltarea acestuia si care poate fi traditionala sau moderna,avansata.Geografii au recunoscut faptul ca relatiile dintre orase si zonele rurale inconjuratoare pot sa fie masurate si cuprinse in harti.Orice asezare urbana are o zona adiacenta in care influenta sa este dominanta.Fermierii din regiunea respectiva isi vand cele mai multe produse pe pietele orasului in zona de influenta a caruia se afla,clientii din orasele mai mici si din satele inconjuratoare vin in oras pentru cumparaturi si desfasurarea altor activitati comerciale.Influenta orasului se resimte si in alte arii spatiale,ca de exemplu ca de exemplu in hinterland ,aria in care populatia isi desfasoara activitatile zilnice sau cele de agrement.In general ,orasele mari tind sa iti extinda influenta pe o arie mult mai mare decat orasele mici.Analiza tiparelor spatiale duce la studiul anatomiei orasului insusi,a structurii sale interne si a functiilor sale.

Notiunea ierarhiei spatiilor urbane identifica asezari urbane de la mici sate pana la marile metropole si se bazeaza nu numai pe populatie cat si pe functiile si serviciile acestora si care atrag populatie atat din zonele urbane cat si din zone din exteriorul limitelor urbane.De aceea ,fiecare centru urban are o anumita capacitate de a atrage producatori si consumatori prin facilitatile oferite.

In 1933, Walter Christaller concepe teoria locurilor centrale , imbunatatita ulterior in 1940 de A. Losch,pentru a explica marimea , numarul oraselor, precum si spatierea lor in teritoriu.Se bazeaza pe o definitie a orasului vazut exclusiv ca un centru de distributie a bunurilor si serviciilor unei populatii imprastiate ,precum si pe o serie de principii de optimizare (care iau in considerare costul transportului).

Aceasta teorie sta la limita dintre geografie si economie spatiala si poate fi ,deci,revendicata de ambele discipline.Teoria este in esenta formulate intr-o maniera statica ,sunt propuse cateva modele derivate care reprezinta state echilibrate ,dar autorii au sugerat piste care ar trebui sa le permita evolutia.

Teoria se bazeaza pe o distinctie intre centre,care sunt locuri de aprovizionare cu bunuri si servicii ,si periferii(regiuni complementare centrului),unde cererea(populatia ce consuma bunurile si serviciile) locuieste.Notiunea de centralitate justifica gruparea in acelasi loc a productiei de servicii de acelasi nivel si clasa destinate populatiei imprastiate in regiunea complementara (sau zona de influenta) si a carei clienti sunt polarizati de catre centru.Centrele sunt cu adevarat ierarhizate datorita existentei a catorva nivele de servicii definite de distanta spatiala (distanta pe care consumatorul este dispus sa o parcurga pentru a achizitiona bunul sau serviciul respectiv, definit si de costul aditional de transport care poate fi permis pentru cumpararea produsului)si de volumul clientilor pentru ca serviciul sa fie profitabil.Serviciile ieftine si cele care sunt folosite uzual sunt oferite in numeroase centre locale mici,situate in apropierea consumatorilor,in timp ce ,cele mai putin folosite sunt localizate in orase mai mari,dar in acelasi timp situate si la o departare mai mare.Potrivit versiunilor teoriei,ariile de influenta a centrelor sunt integrate unele in altele (pentru Christaller),pentru ca centrele de nivel superior de obicei asigura toate serviciile de nivel inferior,sau mai mult sau mai putin departate unele de altele(pentru Losch).Ipoteza comportamentului rational al consumatorului,care merge in cel mai apropiat centru si competitia dintre centrele care impart aceiasi consumatori au drept consecinta faptul ca orasele sunt distribuite spatial regular,si ierarhia serviciilor este tradusa intr-un numar mai mic de orase si o spatiere mai larga a acestora pe masura ce urcam in ierarhia urbana.