Monografia satului Almașu Mic de Munte

1.Pozitia geografica.

Din punct de vedere geografic satul Almasu Mic de Munte este situat in prelungirile deluroase ale Apusenilor, pe mirifica Vale a Raului Geoagiu.

Satul are ca vecini:

-in partea de Nord-Est: Almasu de Mijloc, Almasu Mare, Nadastia, Glodul si Cibul- zona fiind bogata in elemente carstice deosebite: chei si pesteri;

-la Sud- Est: Ardeul cu cheile aferente (855 m) si Balsa, centrul administrativ al comunei;

-la Sud- Vest : satele Voia, catunul Burtuca, Galbina cu varful Oancii, cocotat pana la 906 m ;

-in partea de Nord- Vest : satele Valisoara (Porcurea), catunul Bunesti (astazi parasit),Oprisesti, Poiana, Poienita (Valea Iepii).

Din punct de vedere politico- administrativ face parte din Comuna Balsa; de-a lungul timpului a existat si Comuna Almasu Mic de Munte, apartinand Raionului Alba.

2.Relieful si hidrografia.

Asa cum precizam anterior, satul este situat in prelungirile deluroase ale Apusenilor, intreaga zona fiind faramitata in mici depresiuni.

Daca vatra satului este situata la o altitudine de aproximativ 300-350 m, braul de dealuri ce marginesc satul au inaltimi mult mai mari :

-Vf. Pietrii – 763 m ;

-Vf. Terti- 677 m ;

-Vf. Bolovanului- 670 m ;

-Dealu Crucii- 686 m ;

-Vf. Micotii- 669 m ;

-Vf. Solii- 649 m;

-Vf. Saracului- 636 m;

-Vf. Ciutii- 502 m ;

-Vf. Comorii- 542 m;

-Vf. Fruntilor- 541 m.

Hidrografia este relativ bogata, reprezentata in principal de raul pe marginea caruia se insira satul, respectiv Valea Raului Geoagiu. Exista nenumarati afluenti ai acestui rau, numele acestora fiind strans legat de locul de unde isi au obarsia :

- Valea Almaselului- dinspre Almasu de Mijloc, acesta avand alti afluenti la randul sau, unii chiar sezonieri : Paraul Galbinului, Paraul Dobarlesii, Paraul Dosului, , paraul Parincului ;

-Valea Porcurii- dispre Porcurea (Valisoara), cu afluentul principal Valea Bunestilor (dinspre catunul Bunesti) ;

-Valea Voii- dinspre satul Voia ;

-Paraul Micotii-avandu-si sorgintea in Valea Micotii; pe cursul acestuia exista o mica cascada- Saitoarea;

-Paraul Tisului- avand izvorul tot inspre Valea Micotii.

Datorita faptului ca in partea de Nord a zonei Balsa au existat cateva mine aurifere, poluarea apelor a fost dintotdeauna o problema nerezolvata. Totusi, in ultimii ani, datorita transformarilor economice prin care a trecut Romania, sistemul minier a fost restructurat. Minele din zona au fost inchise, iar poluarea a devenit o problema partial rezolvata, rezultatele fiind un mediu inconjurator mai curat.

In urma cu cativa ani si-a facut aparitia o noua societate miniera, care si-a manifestat interesul pentru aurul Apusenilor. Inceperea exploatarii minereului utilizand cianurile vor transforma intreaga zona a Apusenilor intr-un desert, haldele de steril inghitind plaiurile motilor, cultura, traditiile, precum si miile de ani de istorie ale acestui tinut binecuvantat de Dumnezeu. Ramane de vazut daca vom sti sa pretuim ceea ce ne-au lasat inaintasii nostri sau daca mirajul avutiei ne va intuneca gandurile.

3.Populatia satului

Este reprezentata in proportie covarsitoare de romani ortodocsi, numarul locuitorilor variind intre cateva sute (400- 450 pe la inceputul sec. 20), la 72 locuitori (in anul 2000). Desigur, ne punem intrebarea : „De ce aceste diferente?” Raspunsul la aceasta intrebare este relativ simplu: pana la sfarsitul primei jumatati a sec. 20 ocupatia de baza a locuitorilor satului era agricultura, doar cateva familii din sat nefiind angrenate in sistemul agricol- ne referim aici la preoti, invatatori, eventual putinii functionari ai statului- jendarii (vechea denumire a politistului apatinand Imperiului Austro- Ungar).

Incepand cu anii 1950- 1960 s-a inregistrat o foarte mare deschidere a satului spre oras, astfel incat marea majoritate a tinerilor au preferat sa munceasca in orasele invecinate- Zlatna si Orastie, unii chiar mai departe, astfel incat in aproximativ 40- 50 ani populatia satului a scazut de aproximativ 6- 7 ori.

4.Numele satului

Nu suntem in masura sa precizam cu exactitate vechimea satului sau sa facem prea multe comentarii cu privire la numele localitatii.

Cert este ca arheologii au gasit urme si diverse obiecte datand din epoca tarzie a bronzului,astfel ca satul se inscrie pe aceleasi coordonate cu localitatile Ardeu, Bozes, Balsa, Cioara (Saliste) sau Orastie in ceea ce priveste existenta unor asezari umane.

Totusi, nu putem sa nu facem cateva constatari.

Prima atestare documentara dateaza de la 1733,asadar, in prima jumatate a secolului XVIII satul avea aceasta denumire.

Exista trei localitati invecinate care au denumiri asemanatoare: Almasu Mic de Munte, Almasu de Mijloc si Almasu Mare, avand fiecare denumirea sa data de locuitorii din zona- Almasel, Almaselu' din Sus si Almas.

In limba maghiara cuvantul „almas” se traduce prin „mar”. Mentionam, de asemenea, ca in sat exista numeroase locuri in denumirea carora intra cuvantul „mar”: La meri, La merii lupadam, La maru susii, In meri etc. Nu este deloc o noutate ca zona este propice cultivarii merelor.