Munții Făgăraș

1. Intoducere

In sens larg, prin Masivul Fagarasului se intelege intregul complex muntos din Carpatii Meridionali cuprins intre raurile Olt, la vest, si Barsa Grosetului si Dambovita, la est. In cadrul acestui spatiu, se disting doua siruri de munti aproape paralele, unul nordic, al Muntilor Fagarasului, si altul sudic, constituit din sirul muntilor Cozia – Frunti – Ghitu, continuat prin Masivul Iezer – Papusa. Intre cele doua siruri de munti se afla Culoarul Lovistei format din ultimele prelungiri ale culmilor sudice ale lantului fagarasan.

In lucrarea de fata, ne vom referi numai la sirul nordic al Muntilor Fagarasului propriu-zisi si la prelungirile din Culoarul Lovistei.Astfel considerati, Muntii Fagarasului se individualizeaza in lantul Carpatilor ca o imensa culme, orientata est – vest, avand o lungime de circa 70km si o latime de aproximativ 40km. Limita lor vestica, foarte clara, este formata de defileul Oltului (intre Turnu Rosu si Caineni), care ii separa de ramurile nordice ale Muntilor Lotrului.

Catre est, Muntii Fagarasului se invecineaza cu Piatra Craiului, limita intre ei fiind considerata in Curmatura Foii (1343m).

Inspre sud – est, limita fata de Muntii Iezer – Papusa este formata de axele vailor Raului Doamnei si Vasalatului, continuitate, dincolo de Curmatura Oticului (aflata pe culmea Mezea - Oticu), prin vaile Boarcasului si Dambovitei.

La nord – est de Muntii Fagarasului se continua Masivul taga, “o treapta fagarasana mai joasa” , si Persanii sudici. Hotarul catre acesta este considerat pe valea Sebesului cu afluentul sau Izvorul Lupului, pe de-o parte, pe Izvorul Cenusei – Barsa Grosetului, pe de alta parte.

Spre nord, Muntii Fagarasului se invecineaza ce sesul Tarii Oltului, pe care il domina printr-un mare abrupt tectonic.

Catre sud, ei isi trimit prelungiri pana in Culoarul Lovistei, dincolo de care se ridica net sirul muntilor Cozia – Frunti – Ghitu.

Intre limitele amintite, suprafata totala a Muntilor Fagarasului depaseste 2000 kmp.Prin intindere, masivitate si inaltime, ei reprezinta cel mai puternic masiv alpin din Romania.

2. Muntii Fagaras

2.1. Relieful

Muntii Fagarasului se desfasoara de la est catre vest, ca o imensa culme de circa 70 km. In detaliu, ea este alcatuita dintr-o multime de piscuri si creste aliniate intr-un front alpin nemaiintalnit in tara noastra, care coboara sub 2000m numai catre extremitati, spre defileul Oltului si spre depresiunea de contact a Dambovitei de sus.Intre Suru si Ludisor sunt peste 20 de varfuri mai inalte de 2000m, iar dintre ele, unele depasesc 2500m (Negoiu, Lespezi, Vanatoarea sau Vantarea lui Buteanu, Vistea Mare, Moldoveanu si Dara).

De-o parte si de alta a culmii se desprind, ca niste contraforturi, picioare sau muschi: cele dinspre nord sunt scurtate, puternic inclinate si se pierd brusc in sesul Tarii Oltului; cele dinspre sud, prelungi, coboara treptat pana in ulucul depresionar al Lovistei, unde se sprijina pe masivele Ghitu si Frunti.

In plan vertical se disting clar doua tipuri de relief: unul inalt, ruiniform, spectaculos, modelat de gheturi, zapezi si geruri (relieful glaciarsi crio-nival) si altul mai putin inalt, mai monoton cu forme domoale, modelat mai ales de torenti si ape curgatoare, mult mai adincite (relieful fluvio-torential).

Muntii Fagarasului prezinta o mare varietate de forme glaciare bine conservate, fapt datorat pe de o parte inaltimilor mari pe care le-au atins acesti munti in epoca glaciara, care au favorizat instalarea ghetarilor, iar pe de alta parte, constitutiei lor petrografice (roci cristaline dure care au conservat formele glaciare).

Din activitatea ghetarilor, conjugate cu efectele repetate ale inghetului si dezghetului, a rezultat si relieful semet al crestelor ascutite sau custurilor. Aproape pretutindeni, in limitele reliefului glaciar, pe creasta principala si, mai ales, pe clina transilvana, coastele se itretaie in astfel de creste, pe care trec mai mult ciopoarele de capre negre.

In profil longitudinal, Muntii Fagarasului apar ca un imens zid de piatra ce coboara numai catre capete la mai putin de 2000m altitudine.

In intinsul celor 70 km, cat tine acest zid, se individualizeaza cateva sectoare, reunind grupuri de munti cu trasaturi commune. Astfel, in partea centrala, cuprinsa intre vaile Serbotei si Sambetei, pe versantul nordic, si intre Topolog si Valea Rea, pe cel sudic, aflam sectorul de maxima intensitate a eroziunii glaciare. E inima cetatii de stanca a Fagarasului partea cea mai spectaculoasa dominate de verticale si unghiri ascutite.

De ambele parti ale sectorului central se intalnesc alte doua sectoare glaciare, de este si de vest, in care relieful glaciar se atenueaza. Sectorul de vest este cuprins intre Saua Scarii si tarnita Apei Cumpanite, iar cel de est intre Fereastra Mare a Sambetei si Muntele Buzduganu.