Noțiuni de Bază în Topografia Generală

1. DEFINITIA SI OBIECTUL TOPOGRAFIEI

Topografia (topos – loc; graphein – a descrie) este stiinta care se ocupa cu studiul instrumentelor si metodelor utilizate în ridicarile topografice cu scopul întocmirii planurilor topografice. Cu alte cuvinte, obiectul topografiei îl constituie ridicarea în plan a unor suprafete terestre. De mentionat ca masuratorile acestea se fac pe suprafete restrânse si drept urmare ele nu sunt afectate de influenta curburii Pamântului, iar calculele se realizeaza cu ajutorul matematicilor inferioare.

Rezultatul ridicarilor topografice este planul topografic, pe care elementele de pe suprafata topografica sunt reprezentate prin proiectiile lor orizontale, micsorate conventional. Punctele de pe suprafata terestra sunt redate pe planul cu doua dimensiuni, prin cele trei coordonate X, Y si H, adica atât în plan, cât si în spatiu sau altimetric.

În cazul topografiei se deosebesc doua parti distincte: planimetria si altimetria (nivelmentul). Pe lânga topografia propriu-zisa, cunoscuta sub denumirea de topografie generala si care se executa pe suprafata terestra (de aici si denumirea de topografie la zi), mai exista si o topografie care se practica în subteran si numita topografie miniera. În functie de domeniile în care se aplica, se pot identifica: topografia forestiera, topografia inginereasca, topografia hidrologica, topografia militara s.a..

2. NOTIUNI SI FORMULE UTILIZATE ÎN TOPOGRAFIE

- Suprafata topografica este suprafata terestra pe care se executa masuratori topografice.

- Ridicarea topografica este complexul de operatiuni de pe teren si din birou, prin care se determina pozitia în plan si în spatiu a unor puncte de pe suprafata topografica în scopul obtinerii unui plan topografic. Ridicarile topografice pot fi: numerice, fotogrammetrice si mixte.

- Unghiurile topografice sunt: orizontale (un unghi orizontal este un unghi diedru format din intersectia a doua planuri verticale, unghiul „É” (fig. 1.) si verticale (fie unghiul „±” format de o distanta înclinata cu proiectia ei orizontala, fie unghiul „Z” format de verticala locului si distanta înclinata numit si unghi zenital, fig. 2).

Fig. 1. Unghiuri topografice Fig. 2. Distanta înclinata si distanta redusa la orizont

- Distanta înclinata „L” este distanta de pe suprafata topografica situata sub un anumit unghi vertical (fig. 2).

- Distanta redusa la orizont „D” reprezinta proiectia pe un plan orizontal a distantei înclinate. Sinonim: distanta orizontala (fig. 2).

Relatiile dintre distanta redusa la orizont si distanta înclinata:

D = L cos Õ sau D =L sin Z

L = D/cos Õ sau L= D/sin Z

- Altitudinea unui punct este distanta masurata pe verticala punctului de la o suprafata de referinta pâna la punct. Se noteaza cu „H” si uneori cu „Z”.

Când suprafata de referinta este suprafata de nivel zero este altitudine absoluta si când suprafata de referinta este una oarecare este altitudine relativa. Diferenta dintre altitudinile a doua puncte este diferenta de nivel.

- Orientarea unei drepte este unghiul format de o directie de referinta si

directia considerata de pe teren. Se noteaza de obicei cu „¸” (fig. 0.3.).

Daca directia de referinta este nordul magnetic, orientarea este

magnetica, iar daca este nordul geografic este geografica.