OPEC - Cartelul Rusia - Iran - Nordul Africii

In anii 1970, OPEC, cartelul format de majoritatea tarilor producatoare de titei, a redus intentionat exportul de petrol ca sa provoace o recesiune economica in tarile occidentale si ca sa majoreze preturile la export. Ulterior, descoperirea de noi zacaminte in alte tari si avansul tehnologic au marit numarul exportatorilor de petrol si au diluat influenta cartelului OPEC asupra disponibilitatii si a pretului la titeiul exportat.

Exportul de gaze naturale se aseamana mai mult cu piata petrolului din anii 1970. Marea majoritate a gazelor este transportata prin conducte. Daca un producator decide sa reduca fluxul de gaze, tara consumatoare nu are la dispozitie o alta sursa care sa compenseze deficitul. Aceasta dependenta permite exportatorului sa-si abuzeze clientii. Rusia are in jur de 30% din rezervele mondiale cunoscute de gaze naturale. Importatorii de gaze rusesti din Europa si din Asia au investit masiv in construirea de gazoducte care sa-i conecteze cu campurile producatoare din Rusia. Ei pretind asigurari riguroase din partea Moscovei ca investitiile lor sunt respectate, ca exportul de gaze naturale nu va fi utilizat in scopuri politice si ca furnizorul nu va pretinde preturi exorbitante pentru gazul exportat. In urma dezvoltarii campurilor de productie si a conductelor aferente din regiunea Sakhalin, Rusia i-a fortat pe investitorii straini sa renunte la o mare parte din actiunile lor in favoarea companiei Gazprom, sub amenintarea ca altfel ei vor fi amendati sever pentru "incalcarea regulamentelor ecologice".

Cei mai mari producători de gaze naturale din lume au lansat semnale că ar dori formarea unui cartel al exportatorilor, similar cu cel al Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC). Scopul este de a controla formarea preţului pe piaţă.

În 1973, statele arabe au refuzat să mai exporte petrol către ţările care au sprijinit Israelul în războiul cu Siria şi Egipt. Atunci, OPEC, cunoscut ca un cartel energetic, şi-a arătat pentru prima oară „colţii“, ridicând preţul petrolului. Modelul OPEC bântuie şi prin grupul

ţărilor exportatoare de gaze naturale. Când această idee vine din partea grupului de ţări care deţin peste 50% din rezervele mondiale de gaze - Rusia, Iran, Algeria, Qatar şi Venezuela –, comunitatea internaţională începe să tremure. Mai ales Uniunea Europeană şi Statele Unite. De ce ar dori cei cinci jucători formarea unui cartel? Răspunsul vine pe de o parte din dependenţa de gaze naturale a multor zone, mai ales Europa, şi implicit trendul ascendent al consumului, iar pe de altă parte, pentru ca producătorii să se protejeze de eventuala concurenţă neloială.

Marea majoritate a contractelor de vânzare de gaze naturale sunt semnate pe termen lung şi au preţurile stabilite în funcţie de evoluţia cotaţiei la petrol. Totuşi, chiar dacă la momentul semnării contractului se fixează un preţ, există şi clauze care permit modificarea acestuia semestrial, trimestrial sau anual, în corelaţie cu evoluţia preţului la ţiţei. În general, preţurile din contractele pe termen lung se revizuiesc. Rusia şi Europa Occidentală au avut contracte cu preţuri prestabilite cu ţările din jur şi le-au modificat.

Expertii in energie sunt insa de parere ca formarea unui astfel de cartel este aproape imposibila din cauza caracteristicilor speciale ale pietei gazelor naturale, mult mai rigida decat cea a petrolului. Pe de alta parte, Administratia Bush vrea sa creeze un 'coridor de sud' de conducte petroliere si gaze naturale pentru aprovizionarea Europei de vest, ca alternative la cele ale grupului rusesc Gazprom. Coridorul de sud ar putea schimba harta strategica a Eurasiei, oferind Europei posibilitatea de a primi cantitati mari de gaze naturale, ce vor asigura diversificarea surselor de aprovizionare si eliminarea dependentei din ce in ce mai mare fata de un furnizor si de reteaua acestuia de distributie. Potrivit sub-secretarului de stat american, noile instalatii, a caror constructie este deja in curs, cu Turcia drept centru 'al acestor mari eforturi strategice', vor constitui 'o concurenta onesta si transparenta retelei masive de conducte de transport ale gazelor naturale, detinuta de Gazprom', a afirmat el.Un OPEC al gazelor va avea efecte asupra independentei energetice si, in consecinta, asupra independentei in general a Europei Occidentale, aliatul Statelor Unite. In plus, toate conductele despre care vorbesc Statele Unite trec prin Turcia. Turcia, aliat puternic al SUA, membra NATO si candidata la aderarea in Uniunea Europeana, are relatii foarte bune cu Israelul, bastionul european si american in Orient. De altfel, Israelul, ca si Turcia, au relatii foarte bune cu Azerbaidjanul. Astfel, daca solutia Baku - Ceyhan garanteaza alimentarea cu titei a Israelului (care consuma, anual, 12 milioane de tone de petrol), chiar daca relatiile acestei tari, vecinii arabi, din zona Golfului Persic, s-ar deteriora foarte mult, gazoductul Nabucco ar reusi alimentarea cu gaze.