Orientul apropiat - populația, așezările rurale și activitățile agricole

Orientul Apropiat este un termen utilizat de obicei de arheologi şi istorici, uneori şi de către jurnalişti şi analişti, referindu-se la regiunea ce cuprinde Levantul: Israelul modern, Palestina, Iordania, Siria şi Liban; Turcia, Mesopotamia: Irak şi Siria de est.O altă denumire, ne-eurocentrică, apărută recent, este 'Asia de sud-vest', însă această denumire nu este utilizată pe scară largă. Egiptul, deşi este situat în Africa, este de obicei considerat a face parte din regiunea Orientului Apropiat, datorită numeroaselor similitudini cu alte state din regiune Este partea Asiei cu un climat sever, uscat, în care apar frecvent regiunile aride pînă la forma de deşerturi. Procesul de populare este stînjenit pe lîngă altele şi de condiţiile pedoclimatice şi floristice.

Regiunea este formată din păşuni, rangelands, deşerturi, şi munţi. Lipsa apei este o problemă în multe părţi din Orientul Apropiat, cu populaţii în creştere rapidă, creşteri de cereri de apă, în timp ce salinizarea şi poluarea ameninţă rezervele de apă, mai importante râuri, inclusiv Tigru şi Eufrat, pentru a furniza surse de apă de irigare pentru a sprijini agricultura.

Grupele sociale nu s-au tocit pînă acum în lumea contemporană, fie că este vorba de mici grupuri care practică agricultura itinerantă, a căror viaţă este legată de un ecosistem puternic periclitat în prezent, de urmaşii unor populaţii băştinaşe care au fost împinse în trecut în locuri neprielnice vieţii, sau chiar aduse pînă în pragul dispariţiei de colonizatori, de grupuri de diaspora alcătuite din descendenţii unor state sau imperii de mult apuse sau de popoare care odinioară au constituit regate puternice. Fiecare dintre societăţi îşi au propia sa istorie, un mod de organizare specific, la care contribuie de obicei şi concepţiile religioase sau practiciile rituale. Populaţia se leagă de pămînt în urma unor mari sacrificii, o mare parte din populţie fiind încă nomadă. Aici predomină casele din luturi, cortul şi casele din piatră. În cadrul aşezărilor rurale apar mai frecvente aşezările aglomerate şi dispersate. Aşezarile aglomerate deţin cea mai mare răspîndire în Turcia. Acest tip, denumit ciflik, extins în zona fostului imper otoman, aici se prezintă sub forma unei aglomerări strînse, cu străzi înguste şi întortocheate. Este aşezarea cu profil agricol, specializată în culturi de cîmp cu irigaţii şi în arboricultură. În Turcia sunt sate cu un vechi nucleu aglomerat, înconjurat

Satul de tip ciflik are la origine un sîmbure format de gospodaria marelui proprietar. Extinderea satului a început neorganizat, încă înainte de împroprietarire. Muncitorii de pe marea proprietate şi au construit locuinţe în preajma casei stăpînului, şeic, după posibilităţi. Lipsa de condiţii materiale a dus la formarea de aşezări neregulate. Pînă în 1923, în satele turceşti nu s-a resimţit influenţe din statele europene dezvoltate

În Mesopotamia, aşezările aglomerate se completează cu forme dispersate varianta liniară.

La fel şi muncitorii din Liban, cei din zona litorală şi au construit aşezări aglomerate, iar cei de pe versanţii munţilor- sate dispersate în livezile terasate, de smochini şi măslini. Aşezările de zona păşunilor de munte iau forma risipită. Satul aglomerat are şi unele forme specifice regiunilor-în Turcia s- au construit sate regulate cu o structură stradală formă de tablă de şah. Acest tip este de dată recentă şi-i locuit de turcii imigraţi din Peninsula Balcanică, sau de tatarii imigraţi din Crimeia. Construcţiile gospodăriilor sunt plasate în jurul curţilor de formă geometrică.

În Liban şi Israel există sate aglomerate care amintesc de aşezările europene. În Israel satele sunt mai puţine, dar sunt bine dotate şi organizate. Multe sunt construite standardizat, în preajma kibutzurilor.

Aşezarile dispersate aparţin în primul rînd populatiei pastorale, iar al doilea rînd sunt răspandite în zonele de arboricultură. Din prima categorie reţinem populaţia pastorală “yuruk”, care-şi părăsesc satele si migrează după păşunile pe versantul M. Sultan Dagh. În perioada de migrare pentru paşuni, se foloseşte cortul.

Aşezările săteşti kei din Turcia , au o mare răspîndire in M. Pontici si Taurus. Ele au o structură dispersată în cadrul căreia se formează nuclee catune. O variantă a acestora sunt satele curde. Gospodăriile se grupează pe cuiburi alveolare de 30-40 gospodării. Casele au formă conică. Ele sunt relativ recente şi apartin nomazilor deveniti sedentari. Dezvoltarea industriei, din ultimele două decenii, a produs importante modoficari in peisajul rural tradiţional al Asiei prin construcţii de aşezări moi, prin ridicarea nivelului aşezărilor din zonele periurbane.

Un nou tip este cooperativa agricola-kibbutz(Israel)aşezare ruralaă modernă. Are o vatră în forma geometrică, împartită în sector de locuit, dependenţe pentru creşterea animalelor, centru civic. Este frecvent in zonele de colonizare şi de punere în valoare a unor terenuri noi.

Asezarile rurale cu un nivel de dotare ridicat sunt construite in zonele cu agricultura intesiva pe baze de irigatii, cat si in perimetrele de exploatarea petrolului, unde populatia sateasca este formata din agricultori si muncitori.

Există state cu o piramidă echilibrată şi în care procentul populaţiei adulte depaşeşte procentul populaţiei tinere Israel 51% adulţi şi vîrstnici. În Iordania vîrsta medie a populaţiei este de 17 ani.

Habitatul se caracterizează printr o mare varietate de forme şi printr¬¬-o continuă evoluţie. Este influenţat de nivelul de dezvoltare social economică a diferitelor grupuri de populaţie, de modul specific de valorificare a valenţelor cadrului natural, de particularităţile tradiţionale de organizare a diverselor societăţi, de condiţiile naturale locale, de materialele de construcţie. Morfologia reliefului, particularităţile climatice, tipurile de activitaţi, materialele de construcţie existente impun diferenţieri majore în tipologia aşezărilor rurale: aglomerate si dispersate, fiecare cu diverse variante, în funcţie de factorii locali.

Orientul Apropiat numără mai multe popoare

Turcii: În funcţie de context, termenul turc are multiple faţate, istoria si perioada contemporană au făcut să aibă sensuri multiple, nu întotdeauna bine delimitate. El poate desemna cetăţenii statului turc, doar locuitorii turcofoni din Turcia, comunităţile care vorbesc aceeaşi limbă turcă ca cei din Turcia dar care trăiesc în alte ţări sau toate comunităţile care vorbesc o limbă din grupul de limbi turce sau turcice. În perioada cuprinsă între secolul al VI- lea sau al XVI -lea numeroase popoare turce au migrat spre vest, ceea ce explică faptul că arealul lor se întinde din Siberia pănă în Balcani. De la începuturi şi pănă astăzi, populaţiile turce s-au dispersat în diferite state din zonă.Termenul de turc apare în istoric în a doua jumătate a secolului VI. Imaginea turcilor se bucură de mare popularitate în prezent.