Pădurile topicale umede

Introducere

Pădurile tropicale tropicale pot fi caracterizate în două cuvinte: fierbinte și umedă. Temperaturile medii lunare depășesc 18 ° C (64 ° F) în toate lunile anului. Precipitațiile medii anuale nu sunt mai mici de 1.680 mm (66 in) și pot depăși 10 m (390 in), deși se situează de obicei între 1.750 mm (69 in) și 3.000 mm (120 in). Acest nivel ridicat de precipitații duce adesea la soluri slabe , datorită levigării substanțelor nutritive solubile în sol. Pădurile tropicale prezintă niveluri ridicate de biodiversitate. Aproximativ 40% până la 75% din toate speciile biotice sunt indigene în pădurile tropicale. Pădurile tropicale găzduiesc jumătate din toate speciile de animale și plante vii de pe planetă. Două treimi din toate plantele cu flori se găsesc în pădurile tropicale. Un singur hectar de pădure tropicală poate conține 42.000 de specii diferite de insecte, până la 807 copaci din 313 specii și 1.500 specii de plante superioare. Pădurile tropicale tropicale au fost numite „ cea mai mare farmacie din lume ”, deoarece peste un sfert din medicamentele naturale au fost descoperite în interiorul lor. Este probabil să existe multe milioane de specii de plante, insecte și microorganisme încă nedescoperite în pădurile tropicale tropicale. Pădurile tropicale tropicale sunt printre cele mai amenințate ecosisteme la nivel global datorită fragmentării pe scară largă ca urmare a activității umane. Fragmentarea habitatului cauzată de procesele geologice, cum ar fi vulcanismul și schimbările climatice, a avut loc în trecut și au fost identificate ca fiind factori importanți ai speciației. Cu toate acestea, distrugerea rapidă a habitatului condus de om este suspectată a fi una dintre cauzele majore ale dispariției speciilor. Pădurile tropicale tropicale au fost supuse tăierilor grele și autorizațiilor agricole de-a lungul secolului al XX-lea, iar zona acoperită de pădurile tropicale din întreaga lume se micșorează rapid.

Asezarea geografica

Padurile tropicale ocupă 7% din suprafața Pământului și 2% din totalul Pământului. Intinderea padurilor tropicale în prezent sunt în America de Sud, America Centrala, Africa, Asia de Sud ca si zona ecuatoriala (10° latitudine nord si sud de ecuator) a Australiei, în general zona de întinere a acestor paduri sunt zona ecuatoriala, exceptie facând regiunea Amazonului, regiunea Anzilor Cordilieri prin evaporarea intensa a apei din Oceanul Pacific care sub forma de ceata ajunge regiunea Anzilor, sau regiunea Africi de est cauzat de efectul Pasat - Muson. In anul 1950 suprafata de întindere a padurii tropicale a fost apreciata la 16 - 17mil. km² ca 11 % din suprafata globului, pâna în anul 1980 50 % din aceasta suprafata a fost distrusa de catre om.

Conditii de formare

După cum sugerează și numele, pădurile tropicale sunt situate într-o zonă cu climă tropicală uscată. Parțial se găsesc într-un climat ecuatoriu umed. În plus, pădurile tropicale se găsesc și în centura subequatorială, unde umiditatea depinde de circulația maselor de aer. Temperatura medie a aerului variază de la +20 la +35 grade Celsius. Anotimpurile nu sunt observate aici, deoarece pădurile sunt destul de calde tot anul. Nivelul mediu de umiditate ajunge la 80%. Precipitațiile sunt distribuite în mod neuniform pe întreg teritoriul, dar aproximativ 2.000 de milimetri cad într-un an și uneori mai mult. Pădurile tropicale de pe diferite continente și zone climatice au unele diferențe. Din acest motiv oamenii de știință împart pădurile tropicale în zone umede (ploi) și sezoniere.

Printre pădurile uscate, cele mai interesante sunt pădurile de eucalipt, care se găsesc doar în estul Australiei. Copacii de eucalipt sunt, de obicei, arbori foarte înalți, cu coroane rare, aproape fără umbră. În fiecare an, eucaliptul aruncă coaja, astfel încât să nu interfereze cu creșterea lor. Înălțimea mare a copacilor nu este asociată cu urmărirea luminii - în acest fel acestea sunt salvate de incendiile pădurilor. Subterana se arde adesea și copacii de eucalipt, de regulă, supraviețuiesc: până la urmă, coroana lor este ridicată, iar coaja densă arde slab. Precipitațiile în pădurile de eucalipt scad la 1000 mm pe an, dar din cauza căldurii se evaporă multă umiditate, deci nu există suficientă apă pentru creșterea activă. Trebuie să salveze și în același timp: supraîncălzit. Din acest motiv frunzele de eucalipt sunt întoarse spre soare. Copacii inferiori - arbori de salcâm - au propriile metode: unele dintre speciile lor cresc frunze de cirrus largi în sezonul umed, în sezonul uscat sunt înlocuite de altele lungi și subțiri, altele doar aruncă frunzișul. Arborele Kazarina dispune în general de frunze, rolul lor fiind jucat de lăstarii verzi. Vița de vie se găsește și în pădurea de eucalipt. Una dintre ele, cissus, a devenit o plantă obișnuită. Există o mulțime de ierburi în pădurea de eucalipt; este arsă. Toată vegetația are o nuanță cenușie. I se oferă o acoperire de ceară sau un document integrat de perii minusculi care fac dificilă evaporarea. Rădăcinile plantelor în căutarea apei cresc atât adâncime cât și în lățime, iar cele mai puternice rădăcini pătrund mult dincolo de sol pentru zeci de metri în stâncă. În ciuda uscăciunii, pădurile de eucalipt pot hrăni o mulțime de animale, păsări și insecte. Dintre animale, cel mai cunoscut este koala - ursul marsupial, care trăiește în ramurile eucaliptului și se hrănește cu frunzișul său. În exterior, koala seamănă cu un ursuleț de pelicula. Pădurile tropicale australiene și pădurile sunt foarte sensibile la interferențele cu viața lor.