Parcul Național Apuseni

Parcul National Apuseni

Apuseni, tarâm de vis.

Sunt unele locuri altfel decât altele. Locuri unde ai vrea, macar pentru o clipa, sa te întinzi si sa nu mai respiri. Sunt unele locuri în care te pierzi, te scufunzi, cu mintea si cu trupul; locuri care respira si traiesc odata cu tine.

Sunt unele locuri despre care cei mai multi dintre noi nici nu stim ca exista. Diferite de tot ceea ce am vazut vreodata. Si chiar asa tot le cunoastem pentru ca parte din glasul lor ne învaluie în rastimpuri pe dinauntru si ne spune ca apartinem acelei lumi. Mai mult salbatica decât ascultatoare, mai mult naturala decât stapânita.

Sunt locuri marete, atât de clare si totusi atât de misterioase. Locuri în care te simti umil si zadarnic, în care te simti mic si fara aparare. Locuri care te cunosc mai bine chiar decât te cunosti tu însuti. Sunt locuri care te stapânesc fara a face doar o crispare. Sunt locuri care te 'înlantuie' si îti fac inima sa tresara.

Sunt unele locuri care vorbesc despre viata si despre toate întelesurile ei. Sunt locuri în care valorile se rastoarna si fiecare devine un om. Locuri care îti spun ca traiesti si ca viata este nepretuita. Acolo ajungi sa te simti mai aproape de divinitate si tot acolo simti ca pamântul este o parte din tine. Îl simti cum te cheama si ai vrea sa îti apleci fruntea sa îti lipesti urechea si sa asculti tumultul lui.

Sunt locuri care te îndemna la meditatie si care îti dezvaluie multe neîntelesuri. Locuri care te elibereaza, te fac sa simti prezentul, ca o mângâiere, ca o dovada a trecutului si o certitudine a viitorului. Toate prind întelesuri si totul ti-se înclina supus. Locuri care îti vorbesc despre puterea omului de a stapânii si a cunoaste; care îti confera încredere si taria de a merge mereu înainte, un pas mai sus, un metru mai adânc sau mai departe.

Sunt locuri în care ai vrea sa-ti întinzi mâinile si pe loc sa îti creasca aripi. Ai vrea sa te lasi purtat de vânt, sa te ridice tot mai sus, sa te mângâie si sa te poarte peste vai si culmi. Si sa simti cum prin toate venele corpului tau curge viata. Si sa ramâi acolo în înaltul cerului, doar o secunda în plus, doar o vesnicie mai mult.

Limite si Zonare Interna

Limitele Parcului National Apuseni au fost stabilite prin HG 230 publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 26.03.2003, privind delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor nationale si parcurilor naturale si constituirea administratiilor acestora, fiind reproduse mai jos (corecturi de toponimie au fost facute unde a fost cazul):

Limita nordica.

Din vârful Magura Fericii (1106,1 m) limita urmareste, spre NE, culmea principala dintre bazinele Crisului Pietros [III-1.42.9] si al vaii Nimaiesti [42.13], pâna în Vf. Poienii (1626,8 m).

În continuare, limita urmareste culmea principala dintre bazinele hidrografice Crisului Repede [III.44] si Somesului Mic [II-1.31] (de la izvor pâna la confluenta cu Somesul Rece se numeste Somesul Cald), prin cota 1515,4 m, Vf. Bohodei (1653,8 m), Vf. Fântâna Rece (1652,4 m), Vf. Cârligatele (1694,3 m), cota 1650,3 m, Vf. Coasta Braiesei (1692,4 m), Vf. Britei (1758,6 m), culmea Piatra Tâlharului, Vf. Micau (1639,9 m) si Vf. Nimaiasa (1588,9 m). Din Vf. Nimaiasa limita trece pe interfluviul dintre Valea Stanciului [III.44.4.1] si pârâul Craciun [III-1.44.5.1] prin „La Nimaiasa“ (1612,0 m), cota 1584,0 m, Vf. Vârfurasu (1687,8 m) si se continua spre NE, prin saua Între Munti, pâna în Vf. Dealul Paltinisului (1785 m). În continuare, limita are o directie generala spre S, pe interfluviul Valea Stanciului [III.44.4.1]/Seciu [III.44.4.2], trece prin Vf. Piatra Graitoare (1557,1 m), Vf. Iconii (1497,6 m) si cota 1419,0 m. De la aceasta, limita coboara pe un interfluviu secundar prin înseuarea cu cota 1175,0 m, pâna la confluenta Valea Stanciului/Valea Arsa, apoi urca în versantul drept al Vaii Arse prin cota 1265,0 m (Dl. Rasinarilor), în Vf. Cuciulata (1485,9 m).

De la Vf. Cuciulata (1485,9 m) limita este situata din nou pe interfluviul principal dintre Crisul Repede si Somesul Mic, trece prin saua Prislop (1250 m), Cuciulata (1267,2 m), cota 1245,0 m, Magura Calatele (1403,9 m) si cotele 1101,1 m, 1115,0 m, pâna la liziera padurii (borna silvica 162 UP V, OS Belis). De la liziera padurii ocoleste prin N intravilanul satului Balcesti (com. Belis), continua pe drumul comunal dintre Balcesti si Belis (1,3 km), apoi îsi schimba directia spre N, prin cotele 1103,0 m, 1104,0 m, 1099,0 m (Dl. Negru), dupa care urmareste traseul drumului comunal pâna în cota 1136,6 m situata deasupra catunului Dealu Negru.

Limita estica.

Din cota 1136,6 m, limita coboara la confluenta Vaii Negre cu Somesul Cald, apoi urmeaza în amonte malul drept al Somesului Cald pâna la barajul lacului de acumulare Fântânele (extremitatea de est), de unde se continua spre S pe culmea secundara dintre Pârâu Valea Rea si Pr. Ghidurilor (Pr. Mestecanis) pâna în Dâmbul Hâr (1311,5 m). În continuare limita urmareste culmea principala dintre bazinul hidrografic Belis [II-1.31.5] cu bazinele Racatau [II-1.31.9.4] si Dobrus [II-1.31.9.4.1] pâna în saua dintre Coltau Vârfului (1652,6 m) si Vf. Pietroasa (1564,0 m), trecând prin Dealu Fântânele (1360,5 m), Vf. Dobrus (1413,0 m), Vf. Stânii (1461,0 m), Chicera Negrului (1496,8 m), Dl. Sastinii (1473,0 m) si Coltau Vârfului (1652,6 m). Din saua dintre Coltau Vârfului (1652,6 m) si Vf. Pietroasa (1564,0 m), limita coboara pe valea Plostini [IV-1.81.5.1] prin borna silvica 360/UP VIII, OS Gârda si urmareste malul drept al pârâului Plostini pâna la confluenta acestuia cu pârâul Albac [IV-1.81.5], pe care îl urmareste aval pâna la confluenta cu Ariesul Mare [IV-1].

Limita sudica.

De la confluenta Albac [IV-1.81.5] / Ariesul Mare [IV-1], limita urmeaza spre amonte malul drept al Ariesului Mare pâna la obârsia acestuia în Pasul Vârtop (1160 m) incluzând Cheile Albacului si ocolind intravilanul localitatilor Scarisoara, Gârda de Sus si Arieseni.

Din Pasul Vârtop, limita urmareste spre S culmea principala dintre bazinul Crisurilor [III] si Mures [IV-1] pâna în Galisoaia (1395,5 m), apoi se continua pe o directie generala E-V pe culmea Dealu Curbaluit (1181,8 m) pâna la confluenta Hoanca Motului/Valea Corlatului, si se continua aval pe malul stâng al Vaii Crisul Baita [III.42.5] pâna în satul Fânate (com. Câmpani) la confluenta cu V. Brusturi.