Parcul Natural Comana

Localizare :

Parcul Natural Comana este localizat in partea de sud a Romaniei, in unitatea de relief Campia Romana, subdiviziunea Campiei Burnazului, intre orasele Bucuresti si Giurgiu, la aproximativ 30 de km distanta fata de fiecare dintre ele. Acesta este situat pe teritoriul mai multor unitati administrative si ocupa o anumita suprafata in fiecare din ele: Băneasa (20%), Călugăreni (33%), Colibași (<1%), Comana de Jos (83%), Gostinari (27%), Greaca (2%), Hotarele (14%), Isvoarele (<1%), Mihai Bravu (66%), Prundu (18%), Singureni (18%).

Parcul Natural Comana este definit ca un peisaj al silvostepelor, cu paduri de stejar, zavoaie dezvoltate pe langa cursuri meandrate de ape , paduri de lunca , peisaje lacustre/balti, mlastini si alte zone cu vegetatie stepica, pajisti, fanete si pasuni. In spatiul geografic in care se situeaza Parcul Natural Comana, apar campii tabulare aflate la 85-95 m altitudine, o platforma fragmentata in care sunt adancite depresiuni si cursuri de ape.

Latitudinea la care se afla Parcul Natural Comana este de: N 44º 8' 24'',

longitudinea: E 26º 10' 37, iar suprafata sitului este de 25.326 ha. Altitudinea minima este de 18 m iar cea maxima de 104 m si de afla in regiunea biogeografica continentala.

Zonarea ariei protejate si regimul de protectie:

Rezervatia Comana reprezinta cea mai intinsa suprafata protejata care se gaseste in Campia Romana. Cel mai important obiectiv care sta la baza constituirii acestei rezervatii il reprezinta reconstituirea din punct de vedere ecologic a zonelor distruse in mod necontrolat de om. Pe suprafata parcului exista nenumarate specii de plante si animale protejate, o mare parte dintre acestea se gasesc si pe Lista Rosie Europeana:

-specii de pasari in numar de 141, dintre care 71 sunt protejate international;

-specii de peste, initial fiind 13, dar studiile recente arata ca numarul acestora se ridica la 19; dintre acestea 5 specii sunt protejate national;

-31 specii de mamifere, printre care vidra si pisica salbatica;

-8 specii de reptile, printre care sarpele de apa, sarpele de sticla si o specie de soparla;

-8 specii de amfibieni,dintre care 5 protejate;

-200 de specii si subspecii de plante dintre care 70 sunt pe cale de disparitie.

Zona de protecţie integrală

Este zona care cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariilor naturale protejate. În acestă zonă sunt interzise:

- orice formă de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau conservare;

- activităţile de construcţii-investiţii, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate şi/sau activităţilor de cercetare ştiinţifică şi a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.

În zonele de protecţie integrală, se pot desfaşura următoarele activităţi:

- ştiinţifice şi educative;

- activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii investiţii;

- utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităţilor care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administratţa parcului, astfel încat să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de flora şi faună prezente;

- localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;

- intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;

- acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei

naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;

- acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, şi acţiunile de monitorizare a acestora;

- acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific. În această categorie sunt incluse ariile naturale Oloaga –Grădinari, Padina Tătarului, Balta Comana, Fântânele, Măgura-Zboiu, Puieni, Crânguri, Valea Hoţilor, Valea Gurbanului şi Sărăturile Comana-Grădiştea. Suprafaţa zonei de protecţie integrală din parc este de 2325,4 ha.

Elemente ale invelisului biotic ce confera personalitate ariei protejate

Studiul biologic al zonei Comana a scos in evidenta importanta stiintifica a numeroase ecosisteme naturale (paduri si pajisti) cu mare diversitate, tipice pentru zona de campie sudica cu puternice caractere specifice, uneori chiar unicate.

Datorita diversitatii bogate a microreliefului si prezentei unor izvoare si cursuri de apa abundente intr-un sector de clima uscata, termperat-continentala , in aceasta zona se gasesc numeroase habitate ce permit vietuirea unui numar mare de specii de plante si animale. Principalele habitate existente in zona Comana sunt reprezentate de pajisti, paduri si zone umede si habitate de apa dulce. Trupurile de paduri din zona Comana alcatuiesc un masiv paduros ce adaposteste o serie de specii lemnoase tipice sleaurilor cum ar fi : stejarul brumariu, stejarul pufos, cer, garnita, tei, frasin pufos, carpen, ulm, artar tataresc.

La marginea acestor paduri se gasesc pajisti xerice sub forma de fragmente. Totodata in zona Comana se intalnesc pajisti umede bine reprezentate de-a lungul raurilor si baltilor, cat si pajisti saraturate care in timpul verii pot lua aspectul unor terenuri cu eflorescente,denumite popular : chelituri.

Balta Comana curpinde habitate de apa dulce, avand in prezent aspectul unei delte cu balti, ochiuri de apa, brate, grinduri cu o vegetatie abundenta de stuf. Aceste habitate reprezinta un mediu de viata prielnic pentru multe specii de pasari in special anseriforme. Toate aceste fac acesta zona sa fie unica , plina de o frumusete naturala deosebita.

Habitate

-Tufărisuri de foioase ponto-sarmatice ;

-Păduri subatlantice si medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion betuli ;

-Pajisti si mlastini sărăturate panonice si ponto-sarmatice ;

-Comunităti de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan si alpin.