Pertinența clasificării disciplinelor geografice

INTRODUCERE

Metodologia cercetării reflectă metoda cea mai generală de cunoaștere a unui subiect care este studiat, astfel presupune o abordare generală asumată de către cel care efectuează cercetarea (cercetător) în a studia problema (procesul de cercetare). Astfel această lucrare încearcă să urmărească pașii care trebuie parcurși pentru a răspunde la chestiunile pe care le ridică tema abordată și scopul acesteia este de a ajunge la obiectivele cercetării prin rezolvarea acestora. De menționat este faptul că această activitate de cercetare admite exisistența a trei mari etape care se raportează la următoarele idei: tema care urmează a fi cercetată, efectuarea cercetării (documentarea) și elaborarea lucrării pe temeiul rezultatelor obținute din urma cercetării efectuate.

În ceea ce privește o definiție a geografiei este „știința care studiază și descrie învelișul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc.” (DEX, 2009). În cadrul geografiei, pe parcursul evolutiei ca stiinta, s-au delimitat doua domenii esentiale de studiu: cel care priveste aspectele fizice ale mediului inconjurator si, relativ mai tarziu, cel de geografie umana (prin contributiile hotaratoare ale lui Friederich Ratzel, Elisee Reclus si Karl Ritter). Geografia a fost totdeauna preocupată de modul în care populațiile umane se înscriu în spațiu. Maniera de abordare a acestui subiect s-a schimbat semnificativ de-a lungul timpului în strînsă legătură cu evoluția de ansamblu a disciplinei. Pînă la 1900, orientarea a fost mai apropiată de metodele etnologiei și antropologiei, acordându-se o importanță deosebită particularităților culturale.

Ca și concluzie geografia nu este o disciplină de sine stătătoare, ci mai degrabă este o interdisciplină, deoarece ea are conexiuni cu diverse științe (de exemplu: biologia, matematica, sociologia, psihologia, etc.).

TAXONOMIA

Taxonomia este o disciplină științifică care se ocupă cu fixarea unor legi de clasificare și sistematizare la diverse domenii de studiu, definite printr-o structură complexă. Taxonomia (în greacă, taxis = aranjament, ordonare, iar nomia = metodă, normă, regulă) este știința identificării, denumirii speciilor, și aranjării lor într-o clasificare ierarhizată. De regulă, termenul este folosit într-o accepțiune strictă, pentru a desemna taxonomia biologică, având ca obiect descrierea organismelor și gruparea lor în entități, numite taxoni. Deși definițiile diferă ușor de la o sursă la alta, esența disciplinei rămâne aceeași, de exemplu o definiție este: „Teoria și practica grupării indivizilor în interiorul speciei, aranjarea speciilor în grupuri largi și numirea acestor grupuri, ceea ce duce la clasificare.” (Judd., 2007).

Metoda de cercetare geografică poate fii definit altfel: Prin metodă de cercetare se înțelege calea pe care se poate ajunge la adevărul științific sau „totalitatea demersurilor, procedeelor și mijloacelor utilizate pentru dobândirea cunoașterii științifice” (Donisă, 1987). Ca metode ce sunt tipice acestei științe amintim de: metoda geografică, metoda deductivă la care adăugăm și alte metode comune mai multor științe.

Clasificarea este operatia logica prin care notiunile (obiectele) sunt ordonate si grupate , dupa diferite criterii, in diferite clase (din ce in ce mai generale). Operatia logica prin care descompunem genul in speciile sale se numeste diviziune , iar clasificarea este operatia logica prin care realizam genul din speciile sale. Clasificarea presupune trei elemente:

1. Elementele Clasificarii, adica notiunile ce vor fi supuse operatiei de clasificare si care formeaza obiectul clasificarii (de regula ele sunt notiuni individuale sau notiuni cu un grad redus de generalitate);

2. Clasele, respective notiunile obtinute ca rezultat al clasificarii (notiuni generale sau notiuni cu un grad mai ridicat de generalitate);

3. Criteriul clasificari (diferenta specifica) adica proprietatile pe baza carora se realizeaza gruparea elementelor in clase sau formarea genului din speciile sale.

Pentru a exista o corectitudine în clasificare trebuie urmărit următoarele aspecte:

1. Pentru ca o clasificare ea trebuie sa fie completa (fara resturi).

2. Pentru ca o clasificare sa fie corecta , asemanarile trebuie sa fie mai importante decat deosebirile intre elementele unei clase.

3. Pentru ca o clasificare sa fie corecta ea trebuie sa aiba un singur criteriu pe nivel de clasificare.

4. Pentru ca o clasificare sa fie corecta , intre clasele rezultate trebuie sa existe o relatie de opozitie.

5. Pentru ca o clasificare sa fie corecta ea trebuie sa contina cele 3 elemente precizate mai sus.