Peșteri

I. Introducere

În decursul timpului peșterile sau avenele au fost descoperite de drumeți sau localnici, iar aceștia le deosebeau după accesibilitatea pe care le-o făcea intrarea.

Numim o peșteră orice gol subteran accesibil omului, format, în mod natural, în roci consolidate și umplut cu gaze sau apa. Din acestă definiție, unanim acceptată, se desprind două caracteristci majore ale peșterilor:

a) ele sunt numai acele porțiuni din domeniul subteran accesibile omului și explorate de acesta

b) noțiunea de pestereă nu este legată de un anumit tip de rocă sau geneză a golului.

Noțiunea de gol subteran este atât de cuprinzătoare pentru că asemenea goluri, cu geneză variată și configurație spațială diversă, există într-un număr foarte mare în scoarța terestră. Un gol subteran este, atât un gol delimitat de planul unei fisuri, deschis câțiva centimetri, un spatiu unitar, decimetric sau metric, de tipul geodelor cât și o complicată și extinsă rețea carstică, ale carei dimensiuni pot ajunge la sute de kilometri.

Peșterile reprezintă numai acel procent din golurile subterane în care se poate pătrunde direct, respectiv cele deschise, în mod natural sau accidental, la suprafață, suficient de largi pentru a putea fi exploarate (40-80 cm ) și în care temperatura, compoziția chimică a aerului sau a apei permit supraviețuirea.

II. Particularităţile și tipuri de peşteri

Putem defini „stricto sensu” Speologia ca ştiinţă care cercetează golurile subterane în

diferite tipuri de roci. Mai potrivit este termenul Carstologie, ştiinţă care include Speologia, dar a cărei sferă de activitate este mai amplă deoarece studiază nu numai golul subteran propriu-zis şi ceea ce conţine el (depozite variate, concreţiuni diverse, aluviuni, faună), ci şi relaţiile existente cu roca în care s-a format, cu râurile de la suprafaţa terenului, atmosfera şi edafosfera. Această ştiinţă multi- şi interdisciplinară apelează la cunoştinţe din domeniile geologiei, geografiei, chimiei, fizicii, geofizicii, biologiei şi lista poate continua

Formarea unei peșteri presupune, în general, prezența a două elemente: apa și roca. Peșterile se pot forma în domolite, cretă, conglomerate, gipsuri,sare etc., dar mediul cel mai favorabil îl reprezintă calcarele. Formarea cavităților presupune obligatoriu circulația apei în calcare. Astfel, pentru a fi atacate de apă, calcarele trebuie să prezinte un număr mare de crăpături prin care aceasta să pătrundă și să dizolve, declanșând astfel procesul de carstificare, generatorul celor mai interesante și curioase forme și fenomene.

De-a lungul timpului s-au făcut numeroase încercări de a realiza clasificări genetice pentru peșteri, în funcție de originea lor și litologia rocii în care s-au format sau tipul sedimentelor.

Clasificarea peșterilor:

A. Peșteri primare – care se formează în momentul formării straturilor de rocă în care se află:

• în roci vulcanice: - Peșteri geode

Peșteri de contracție

Peșteri între paturi de lave

• în calcare: - Peșteri în recife

Peșteri în tufuri calcaroase

B. Peșteri secundare – care se formează după formarea staturilor de rocă în care se află prin acțiunea diferiților factori:

• prin deplasarea maselor de rocă, ca urmare a mișcărilor tectonice care au loc în apropiere de peșteră:

- Peșteri de prăbușire de blocuri

Peșteri de tracțiune gravitațională

Peșteri de tracțiune tectonică

• prin eroziune, ca efect al cursurilor subterane ce străbat peștera sau a apelor de suprafață ce acționează la intrarea în peșteră:

-Peșteri de evorsiune

Peșteri de abraziune

Peșteri de coraziune

Peșteri de lesivare

• prin coroziune, tot ca efect al cursurilor subterane:

-Peșteri de infiltrație

Peșteri cutanate

Peșteri vadoase

Peșteri freatice