Petrolul în Orientul Mijlociu

Introducere

Petrolul reprezinta o resursă epuizabilă si se prezintă ca un amestec complex de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide. Sub influenţa presiunilor mari petrolul începe să migreze din zonele de formare spre suprafaţă.

Acesta este numit si “aurul negru”, şi asigurã aproape jumătate din energia utilizata in lume. Fără acesta transporturile s-ar bloca şi marile utilajele industriale sau centralele termice nu ar putea funcţiona.

Încă din antichitate există menţiuni asupra existenţei petrolului în regiuni din zona Golfului Persic. Mai mult, petrolul era folosit în Orientul Mijlociu cu 5.000-6.000 de ani î.Hr. ca liant şi izolant în construcţia zidurilor Babilonului, precum şi la călăfătuirea corăbiilor ori ca medicament. Sumerienii au cunoscut smoala, pe care o foloseau ca liant la construcţia mozaicurilor, iar chinezii au executat chiar foraje pentru descoperirea petrolului cu 2.000 de ani î.Hr., dar adevărata exploatare a petrolului a început abia în secolul al XIX-lea. Revoluţia industrială a adus cu ea nevoia de noi carburanţi, iar schimbările sociale provocate au cauzat nevoia de petrol bun şi ieftin.

Astfel petrolul a început să joace un rol important în producerea de energie la începutul secolului XX, acesta fiind intitulat „secolul petrolului”, aşa cum secolul XIX a fost cel al cărbunelui.

Începând cu mijlocul secolului XX, Orientul Mijlociu a reprezentat un centru de afaceri mondial, şi probabil cea mai sensibilă zonă a lumii din punct de vedere strategic, politic, economic şi cultural. În zonă se află importante resurse de petrol. Rezervele mondiale de petrol localizate in Orientul Mijlociu reprezinta aproximativ 61% din petrolul lumii, în special în Arabia Saudită, Iran, Irak, Kuweit şi Emiratele Arabe Unite.

În anul 1967, ţările bogate în petrol din Orientul Mijlociu au acordat un ajutor masiv aliaţilor arabi din Egipt, lordania si Siria, tari afectate de războiul israeliano-arab.

Tările în curs de dezvoltare exportatoare de petrol au început sa exercite o presiune politica prin Organizaţia Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC). Aceasta a luat fiinţa in anul 1960 şi avea ca membre Iranul, Irakul, Kuweitul, Arabia Saudita şi Venezuela. Alte tari, tot in curs de dezvoltare precum Algeria, Ecuador, Gabon, Indonezia, Libia, Nigeria, Quatar si Emiratele Arabe Unite au aderat mai târziu.

La mijlocul anilor 1970, cele mai multe state din Orientul Mijlociu fie deţineau, fie controlau propria industrie a petrolului si căutau ca prin intermediul OPEC sa realizeze o “Noua ordine economica internaţională”, oferind astfel tarilor in curs de dezvoltare mult mai multa influenta in problemele internaţionale.

Încă din anii ’50 producţia de ţiţei a Orientului Mijlociu a înregistrat o tendinţă ascendentă ca urmare a unei cereri în continuă creştere. Această tendinţă de creştere a producţiei de ţiţei a fost întreruptă în perioadă celor două şocuri petroliere. Astfel, creşterea bruscă a preţurilor în anii 1973 – 1974 a generat o încetinire a ritmului de creştere economică, fapt care a atras atenţia asupra necesităţii efectuării de investiţii în domeniul conservării energiei.

Efectul produs de cea de-a doua creştere a preţurilor la ţiţei în anii 1979 – 1981 a avut o amploare şi mai mare asupra dezvoltării, împingând economia mondială într-o puternică recesiune economică. Ca urmare, stoparea creşterii producţiei şi consumului de ţiţei a dus la scăderea cererii pentru ţiţei şi produse petroliere.

După 1981, multe tari dezvoltate si-au mărit producţia interna si au introdus masuri de conservare a rezervelor. Asemenea politici, combinate cu o recesiune mondiala au micşorat cererea de titei ducând la o scădere a preţului.

Petrolul a fost un factor important în multe conflicte, inclusiv în pretenţiile Irakului asupra Kuweitului. In 1990 Irakul a susţinut ca ţara vecina, Kuweitul, extrăgea ţiţei care, de drept, ar fi aparţinut Irakului, şi ca prin vânzarea unei cantităţi mai mare de petrol decât cea stipulata în acordul OPEC a dus la micşorarea preţului petrolului.