Piața Turistică a Zonei gura-humorului

TURISMUL ŞI PIAŢA TURISTICĂ

Turismul este o noţiune complexă, subiectivă în esenţă, este o activitate umană bazată pe deplasarea în spaţiu a indivizilor. „Turismul reprezintă un ansamblu de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind spre destinaţii situate în afara reşedinţei permanente şi a locului de muncă în scopuri nelucrative, pentru plăcerea proprie. Totodată, turismul este industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ.”

Conform cercetării teoretice efectuate rezultatele confirmă ideea că turismul este considerat sectorul economic cel mai profitabil şi cu cea mai rapidă dezvoltare la începutul mileniului III. Acest lucru este reliefat şi de faptul că el ocupă în comerţul mondial a doua poziţie după petrol, este principalul generator de locuri de muncă din lume, cel mai mare producător mondial al produsului intern brut şi cel mai important investitor de capital.

John Naisbitt indentifică, în celebra lucrare „Megatendinţe”, turismul ca „industria cu cea mai rapidă dezvoltare la inceputul mileniului III”

Pe măsură ce s-a dezvoltat, turismul şi-a constituit în timp o piaţă proprie. Piaţa turistică are un conţinut complex, rezultat din faptul că oferta şi cererea vizează, concomitent atât serviciile, cât şi bunurile solicitate de turist într-o gamă mai mult sau mai puţin diversificată.

Definită în sens larg, piaţa turistică „reprezintă sfera economică de interferenţă a ofertei turistice, materializată prin producţia turistică, cu cererea turistică, materializată prin consum.”

Datorită conţinutului complex pe care îl are, piaţa turistică prezintă o serie de interferenţe şi este condiţionată de dimensiunile şi dinamismul pieţelor de servicii şi bunuri.

Interferenţele existente între piaţa turistică, piaţa serviciilor şi cea a bunurilor sunt determinate de caracterul complex al produsului turistic, care reprezintă de fapt o combinaţie de servicii şi bunuri. Deoarece locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a cererii, interferenţa se va transforma în suprapunere în timp şi spaţiu a celor două componente, prin intermediul consumului turistic.

Consumul turistic începe chiar în localitatea de reşedinţă permanentă a turistului, prin cumpărarea diferitelor bunuri şi servicii necesare călătoriei, continuă în tot cursul voiajului, înclusiv la locul sejurului turistic, şi se încheie cu revenirea în localitatea de domiciliu.

Caracteristicile pieţei turistice sunt determinate de particularităţile celor două componente ale sale: cererea şi oferta. Piaţa turistică devine piaţa vânzătorului în timpul sezonului turistic ( când cererea este mare ) şi piaţa cumpărătorului – în extra sezon ( când oferta depăşeşte cererea ).

Cele două laturi corelative ale pieţei turistice, oferta şi cererea, contribuie în paralel la extinderea pieţei turistice. Piaţa turistică reală cunoaşte un fenomen de extindere şi prin intensificarea consumului turistic. Elementele constitutive ale pieţei turistice sunt:

• Ofertanţii turistici - intreprinderi de o mare diversitate care operează pe piaţa turistică;

• Cererea de servicii şi produse turistice – reprezentată de ansamblul persoanelor care îşi pun în practică dorinţa de a se deplasa periodic şi temporar, în afara reşedinţei proprii pentru alte motive decât prestarea unor activităţi remunerate la locul de destinaţie;