Poluarea aerului în orașul Ploiești

2 Protectia mediului

Realitatile zilelor noastre arata ca secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri si transformari ale civilizatiei omenesti, dar si cele mai complexe si uneori nebanuite efecte asupra vietii.

Pâna nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamântului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice. Ca urmare a industrializarii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult materialele ce afecteaza mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regasesc în aer, apa si în sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili inferiori; sunt evacuate în atmosfera importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare asupra vegetatiei, în general, si direct sau indirect asupra omului.

“Mediul natural”, adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este imaginea cea mai comuna pe care omul obisnuit si o face atunci când vorbeste despre mediul înconjurator.

Conceptul actual de “mediu înconjurator” are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate în toata complexitatea lor.

Prin “resurse naturale” se întelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului înconjurator ce pot fi folosite în activitatea umana:

resurse neregenerabile – minerale si combustibili fosili;

resurse regenerabile – apa, aer, sol, flora, fauna salbatica;

resurse permanente – energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor.

În întreaga activitate a mediului înconjurator se urmareste nu numai folosirea rationala a tuturor aceste resurse, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului înconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.

Odata cu sporirea populatiei globului, ce a decurs paralel cu perfectionarea organizarii sociale si, în special odata cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele doua secole, încercarea omului de a domina în lupta aspra cu natura, de a i smulge lacom bogatiile ascunse, începe sa aiba tot mai mult succes. Peste un miliard si jumatate din populatia actuala a Terrei apartine civilizatiei industriale.

Industrialismul a fost mai mult decât cosuri de fabrica si linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral si bogat care a influentat fiecare aspect al vietii omenesti. Cresterea economica, enorm accelerata, se bazeaza în majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuita prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze naturale.

Alvin Toffler observa cu sarcasm: “Pentru prima data o civilizatie consuma din capitalul naturii, în loc sa traiasca din dobânzile pe care le dadea acest capital!”.

Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii îngrijoratoare, prin acumularea lor provocând alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterari sunt cauza unor dezechilibre în fauna si flora si an sanatatea si bunul mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate.

Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s a ajuns, în unele tari industrializate, la un grad de bunastare ridicat, constatându se practic ca apare, cu iminenta, amenintarea consecintelor actiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.

Deteriorarea mediului ambiant este cauzata de: existenta prea multor automobile, avioane cu reactie si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functioneaza dupa tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apa si energie, fenomene care sunt determinante, în ultima instanta, de necesitati crescânde ale unei populatii aflate în stare de explozie demografica si îndeosebi de existenta marilor aglomerari urbane.

Mediul înconjurator reprezinta un element esential al existentei umane si reprezinta rezultatul interferentelor unor elemente naturale – sol, aer, apa, clima, biosfera – cu elemente create prin activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.

Orice activitate umana si implicit existenta individului este de neconceput în afara mediului. De aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum si a fiecarei componente a sa în parte, îsi pun amprenta asupra nivelului existentei si evolutiei indivizilor.

Ansamblul de relatii si raporturi de schimburi ce se stabilesc între om si natura, precum si interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si implicit conditiile de munca pentru om, precum si perspectivele dezvoltarii societatii în ansamblu. Aceste raporturi vizeaza atât continutul activitatii cât si crearea conditiilor de existenta umana.

Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate supravietuirii si progresului – reprezinta o problema de interes major si certa actualitate pentru evolutia sociala. În acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului, diminuarea efectelor negative ale activitatii umane cu implicatii asupra acestuia.

Poluarea si diminuarea drastica a depozitelor de materii regenerabile în cantitati si ritmuri ce depasesc posibilitatile de refacere a acestora pe cale naturala au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar.

Protectia mediului este o problema majora a ultimului deceniu dezbatuta la nivel mondial, fapt ce a dat nastere numeroaselor dispute între tarile dezvoltate si cele în curs de dezvoltare. Acest lucru a impus înfiintarea unor organizatii internationale ce au ca principale obiective adoptarea unor solutii de diminuare a poluarii si cresterea nivelului calitatii mediului în ansamblu.

Cercetarile amanuntite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s au concretizat prin intermediul unui ansamblu de actiuni si masuri care prevad:

cunoasterea temeinica a mediului, a interactiunii dintre sistemul economic si sistemele naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate rational si cu maxim de economicitate

prevenirea si combaterea degradarii mediului provocata de om, dar si datorate unor cauze naturale