Poluarea Atmosferei

Poluarea atmosferica implica emanarea de substante daunatoare organismelor vii, în atmosfera. Poluanti precum oxizii de sulf si azot, cloro-fluoro-carburile, dioxidul de carbon, monoxidul de carbon, si funinginea(carbunele) sunt pricipalii contribuitori la poluarea atmosferica. Poluarea atmosferica poate afecta de asemenea ecosistemele acvatice si terestre daca poluantii se dizolva în apa sau precipita sub forma de ploaie.

Se estimeaza ca poluarea atmosferica contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese în SUA. În fiecare an dezvoltarea industriei genereaza miliarde de tone de materiale poluante.

Cauzele poluarii atmosferice

Poluantii primari sunt acei poluanti atmosferici emanati direct în atmosfera, de exemplu particulele de funingine, dioxidul de sulf si oxizii de azot. Poluantii secundari sunt produsi prin reactii între poluantii primari. De exemplu, ozonul se formeaza deasupra arealelor urbane prin reactii dintre poluantii primari si componentii normali ai atmosferei. Monoxidul de carbon si oxizii de azot sunt principalii poluanti emisi de arderile de combustibil. Funinginea si dioxidul de sulf sunt poluantii primari produsi în principal prin arderile de combustibili fosili în centralele energetice, precum petrolul si carbunele. În fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intra în compozitia atmosferei prin aceste procese. Poluantii au tendinta de a se gasi numai în anumite zone.

O semnificanta parte a industriei si a transporturilor se bazeaza pe combustibili fosili. Pe masura ce acesti combustibili sunt consumati, în atmosfera sunt eliminate particule chimicale de materii poluante. Cu toate ca un mare numar de astfel de chimicale contribuie la poluarea atmosferica, cele mai multe dintre ele contin carbon, sulf si azot. Combustia carbonului, a petrolului si a benzinei este raspunzatoare pentru majoritatea poluantilor atmosferici. Mai mult de 80% din dioxidul de sulf, 50% din oxidul de azot, si intre 30 si 40% din materia poluanta emanata în atmosfera de catre SUA, sunt produse de combustibili fosili, centrale electrice, boilere industriale si furnale reziduale; 80% din monoxidul de carbon si 40% din oxidul de azot si hidrocarburi rezulta din arderea gazului si a combustibililor diesel. Alte materiale poluante pot avea sursa de emitere industria metalelor (fier, zinc, plumb, cupru), rafinariile petrolifere, uzinele de ciment si cele în care se obtine acidul azotic si acidul sulfuric. Aceste chimicale interactioneaza între ele dar si cu razele ultraviolete din razele solare cu intensitati periculoase.

Smogul se formeaza în areale urbane, în acele locuri în care exista un mare numar de automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberându-se ozonul, aldehide si cetone. Smogul poate cauza severe probleme medicale. Când dioxidul de sulf si oxidul azotos se transforma în acid sulfuric si acid azotic în atmosfera, aceste substante precipita sub forma de ploaie, asa numita ploaie acida. Ploaia acida este o grava problema globala pentru ca foarte putine specii sunt capabile sa supravietuiasca în asemenea conditii.

Controlarea poluarii atmosferice

Cele mai sensibile strategii de control ale poluarii atmosferice implica metode ce reduc, colecteaza, capteaza sau retin poluanti înainte ca ei sa intre în atmosfera. Din punct de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o marire a randamentului energetic si prin masuri de conservare, precum arderea de mai putin combustibil este strategia preferata. Influentând oamenii sa foloseasca transportul în comun în locul autovehiculelor personale, ajuta de asemenea la îmbunatatirea calitatii aerului urban.

Poluantii potentiali pot exista în materialele ce intra în procese chimice sau în procese de combustie(ca de exemplu plumbul din benzina). Metode de controlare a poluarii atmosferice includ si îndepartarea materialelor poluante direct din produsul brut, înainte ca acesta sa fie folosit, sau imediat dupa ce s-a format, dar si alterarea proceselor chimice ce duc l-a obtinerea produsului finit, astfel încât produsii poluanti sa nu se formeze sau sa se formeze la nivele scazute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folositi de catre automobile este posibila si prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator si motor, dar si prin descompunerea gazelor în elemente putin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Poluantii industriali pot fi la rândul lor captati în filtre, precipitatori electrostatici etc.

Efecte pe scara-larga

Înaltele cosuri de fum pe care le folosesc industriile si filtrele lor nu îndeparteaza substantele poluante doar prin propulsarea lor în straturile înalte ale atmosferei, asa ca se considera posibilitatea sa se reduca concentratia agentilor poluanti în arealul respectiv, în locul unde se produc. Poluantii pot fi însa transportati la mari distante de locul originar al emisiei, si pot produce efecte adverse în alte areale. Emisiile de sulf si de azot din America centrala si de est, cauzeaza ploi acide în statul New York, New England si în estul Canadei. Nivelul pH-ului sau aciditatea multor lacuri din acele zone a fost dramatic deteriorata de aceasta ploaie acida astfel ca întreaga populatie de peste din lacurile respective a fost distrusa. Efecte similare au fost semnalate si în Europa. Emisiile de dioxid de sulf si reactiile de formare ale acidului sulfuric pot fi de asemenea responsabile pentru atacul asupra stâncilor si a rocilor la mari distante de sursa de poluare.

Cresterea pe scara mondiala a consumului de petrol si carbune înca din anii ’40 au condus la cresteri substantiale de dioxid de carbon. Efectul de sera ce rezulta din aceasta crestere de CO2 , ce permite energiei solare sa patrunda în atmosfera, dar reduce reemisia de raze infrarosii de la nivelul Pamântului, poate influenta tendinta de încalzire a atmosferei, si poate afecta climatul global si prin acest lucru calota glaciara de la poli s-ar topi partial. O posibila marire a paturii de nori sau o marire a absortiei excesului de CO2 de catre Oceanul Planetar, ar putea stopa partial efectul de sera, inainte ca el sa ajunga în stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate în anii ’80 indica faptul ca efectul de sera este în crestere si ca natiunile lumii ar trebui sa faca ceva în aceasta privinta.