Poluarea Fonica. Metode și Tehnologii de Reducere

Introducere

Poluarea fonică (sonoră) reprezintă o componentă importantă a poluării mediului înconjurător şi prin caracterul nociv şi prin prezenţa sa în toate compartimentele vieţii moderne, poluarea sonoră constituie o problemă majoră pentru toate ţările dezvoltate economic sau în curs de dezvoltare. Poluarea fonică reprezintă agresiunea continuă, determinată de diferite zgomote produse de maşini, utilaje, aparatură industrială sau casnică, în incinta contrucţiilor sau în afara acestora, zgomote favorizate de modul de amplasare şi izolare constructivă a acestora.

În România există o tendinţă, care de altfel se manifestă şi pe plan mondial, de creştere a nivelului de zgomot şi de producere a vibraţiilor, ale căror surse apar odată cu dezvoltarea impetuoasă a tuturor ramurilor economiei şi transportului.

Unul din factorii perturbatori ai mediului, care influenţează ambianţa în care se desfăşoară activitatea şi viaţa omului este zgomotul asociat şi identificat, în general, cu poluarea fonică (acustică sau sonoră).〖^[1] 〗

Introduction

Noise pollution represents an important component of environmental pollution by its harmful character and by its presence within all departments of modern life; Noise pollution is a major problem for all developed or developing countries. Noise pollution represents the continuous aggression determined by different noises produced by cars, equipments, industrial or domestic appliances, inside or outside constructions, noises favorised by location mode and constructive isolation of them.

In Romania there is a tendency, which manifests itself also in the world a tendency of increasing the level of noise and the generation of vibrations, whose sources appear altogether with the impetuous development of all the branches of economy and transport.

One of the environmental disturbances that affects the working environments and human life is the noise generally associated and identified with noise pollution.〖^[1] 〗

Rezumat

Ca şi poluarea aerului, noxele acustice afectează profund colectivităţile umane. Fiinţa umană este adaptată la un anumit interval de zgomot şi vibraţii, a cărui depăşire într-un sens sau altul este o sursă de indispoziţie, jenă sau chiar dereglări. S-a admis că pragul de intensitate maximă pentru om este de 80 dB, peste care sunetul devine nociv. În mod practic, se consideră că limita de suportabilitate a zgomotului la om este de 65 decibeli.

În condiţiile civilizaţiei contemporane, omul este supus unei agresiuni, practic continue, determinată de diferite zgomote produse de diverse maşini, utilaje, aparate casnice/industriale, de toate activităţile umane. Această poluare, denumită poluare sonoră sau fonică reprezintă în fond o degradare a mediului natural.

Omul civilizaţiei tehnice actuale are ca însoţitor permanent zgomote de diverse provenienţe care, în funcţie de nivelul lor de tărie, generează efecte de natură şi gravitate cu mult inferioare faţă de acelea la care apar leziuni ale urechii interne sau se constată o pierdere ireversibilă a sensibilităţii auditive.

Sursele majore de poluare sonoră sunt activităţile industriale şi zgomotul urban. În general, zgomotul constituie produsul secundar al conversiei energiei, fiind datorat funcţionării unor maşini de tipul buldozerelor, compresoarelor, betonierelor agregatelor pneumatice, avioanelor cu reacţie.

Urmările dăunătoare ale zgomotului depind de spectrul de frecvenţă al acestuia, de nivelul lui şi de poziţia sursei. Zgomotele care au un spectru de frecvenţă înaltă sunt mai dăunătoare pentru organism decât cele de frecvenţă joasă.

La efectele sunetelor audibile se adaugă efectele ultrasunetelor şi cele datorate infrasunetelor. Ultrasunetele sunt mai puţin agresive, efecte negative apărând doar prin iradiere îndelungată.

În centrele populate, sursele de zgomot sunt numeroase. Cele mai importante pot fi, totuşi, considerate următoarele: transportul urban, zborul avioanelor, circulaţia liberă pe străzi, şantierele de contrucţii, circulaţia trenurilor. În funcţie de zona în care locuieşte sau lucrează, o persoană va suferi influenţă negativă a unora sau altora din sursele enumerate mai sus.

A discuta despre eliminarea poluării fonice presupune mai întâi a stabili care sunt limitele rezonabile la care trebuie redus nivelul zgomotelor şi apoi a vedea care sunt căile pe care se poate realiza şi cu ce eforturi tehnologice şi financiare.

Cea mai importantă şi cea mai sigură cale pentru obţinerea reducerii zgomotelor şi vibraţiilor o constituie abordarea acestei probleme încă din faza de proiectare.

O cale de reducere a zgomotului industrial o constituie utilizarea unor maşini silenţioase, instalate pe fundaţii izolate împotriva vibraţiilor, în folosirea amortizoarelor de zgomot şi a carcaselor fonoizolante. O a doua cale o constituie amplasarea raţională pe teren a clădirilor, în folosirea în teren a unor construcţii speciale de izolare şi absorbţie fonică.