Cuprins
- I Europa
- 1 Istoria Europei
- 2 Factori coercitivi si factori selectivi
- II Caracteristici si tendinte ale evolutiei demogafice
- 1 Care sunt principalele tendinţe demografice?
- III Media fax si ingijorarea despre imbatrimirea populatiei Europei
- 1 Europa îmbătrâneşte mai rapid decât oricare alt continent
- 2 Peste 100 milioane de pensionari, până în 2050
- 3 Creşterea vârstei de pensionare bate la uşă
- 4 Populaţia mondială creşte, dar în ţările sărace
- 5 Din ce în ce mai multe europence renunţă la maternitate
- 6 Viitorul Europei in statistici
- IV Bibliografie
Extras din referat
I EUROPA
Europa este geologic şi geografic o peninsulă, formând cincimea vestică a Eurasiei. Este considerată în general ca un continent de sine stătător, deşi aceasta este mai mult o definiţie culturală decât una pur geografică. Europa este mărginită la vest de oceanul Atlantic, oceanul Arctic la nord, munţii Urali şi râul Ural la est, marea Caspică, munţii Caucaz şi marea Neagră la sud-est şi marea Mediterană la sud.
Ca mărime, Europa este penultimul continent din lume, fiind puţin mai mare decât Oceania, cu o suprafaţă de 10.600.000 km². Ca populaţie este al doilea continent în lume, după Asia, cu aproximativ 700.000.000 de locuitori, sau 11% din populaţia lumii.
1 Istoria Europei
Europa are o istorie lungă a unor mari reuşite culturale şi economice, începând din Epoca Bronzului. Originile culturii vestice sunt în mod general atribuite grecilor antici şi Imperiului Roman, care a supus întreg continetul pentru mai multe secole. După declinul Imperiului Roman, Europa a intrat într-o perioadă de stagnare, cunoscută cu numele de Evul Mediu, care s-a terminat prin fenomenul numit Renaştere şi prin Noii Monarhi, ce aveau să marcheze noi descoperiri, explorări şi creşterea cunoştiinţelor ştiinţifice. Din secolul XV, naţiunile europene, în special Spania, Portugalia, Franţa şi Marea Britanie, au construit mari imperii coloniale, cu dependenţe în Africa, Americi şi Asia. Revoluţia Industrială a început în secolul XVIII, ducând la o prosperitate sporită şi deci la o creştere în populaţie. După Al Doilea Război Mondial şi până la sfârşitul Războiului rece, Europa a fost împărţită în două mari blocuri politice şi economice: Naţiunile comuniste din Europa de Est şi ţările capitaliste din Europa de Vest. În jurul anului 1990, blocul estic s-a fărâmiţat.
Populaţia europeană este de rasă albă sau caucaziană, împărţită în două mari grupuri subetnice, cel format de nordici, care au o culoare a pielii de un alb clar cu influenţe de roz, părul blond şi ochii între albaştri şi verzi, şi mediteraneenii care pot avea pielea de un alb clar până la culori maronii închise, cu părul de culoare castaniu închis sau chiar negru şi cu ochii de diverse culori, dar mai ales castaniu închis. Ambele grupuri deţin indivizi cu păr creţ.
Au fost multe grupuri etnice, cele care au invadat continetul european, dintre care cele mai importante sunt dacii, celţii, germanii, vikingii, latinii sau romanii, etruscii, ibericii, elenii şi grecii, slavii etc. din cei consideraţi legitimi ai acestui continent, dar şi imigranţi din continentul asiatic (arabi, evrei, fenicieni, asirieni, ţigani etc.).
În Europa din zilele noastre există şi alte tipuri de emigranţi între cei asiatici şi din orientul îndepărtat, şi anume africanii şi latino-americanii. Estimările cele mai blânde ale ONU prevăd 70 de milioane de imigranţi până în 2050, în condiţiile în care populaţia tradiţională a Europei va scădea până în jur de 300 de milioane ( http://www.france.diplomatie.fr/europe/actual/chevenement.gb.html ). Astfel nu este exclusă transformarea "bătrînului continent" într-o a doua Americă şi dispariţia unei culturi proprii milenare
2 Factori coercitivi si factori selectivi
La inceputul mileniului al 2 populatia continentului european numara 30 si 50 de milioane de locuitori. O cifra modesta in raport cu vastul teritoriu de cica 10 milioane de kilometri patrati, in general favorabil asezarii umane si agriculturii, dar avand pe de alta parte si numeroase zone pustii sau aproape nelocuite. In cursul unui mileniu, populatia initiala a devenit de 10 sau de 20 de ori mai numeroasa si a format pe continent o retea deasa de asezari umane, organizate in jurul unui puternic sistem urban. Aceasta trasformare majora nu s-a perecut gradat; au alternat, mai degraba, perioadele de avant cu intervale de stagnare ori regres, bine cunoscute in general, desi nu intotdeuna sunt evidente mecanismele acestora. E cu adevarat extrtaordinara capapcitatea populatilor de a-si regla ritmul de crestere in timp, ca urmare a intercactiunii intre imperativeloe bionaturale ale specilor.Populatia Europei catalogata pe state ca suprafata si desintate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Populatia Europei.doc