Populația totală în raport cu factorii demografici natalitate și mortalitate la nivelul județului Vaslui, în anul 2000

România este marcată de o scădere substanţială a numărului populaţiei. Comparativ cu datele recensământului din ianuarie 1992, populaţia României a scăzut cu 957,4 mii locuitori (-4,2%).

Proiecţiile populaţiei României, realizate în cadrul INS , ne semnalează o scădere în

continuare a populaţiei care, pentru orizontul de timp 2020, poate ajunge numai la 20 milioane locuitori (în varianta pesimistă). Totodată, ultima proiectare a populaţiei făcută de Divizia de Populaţie a ONU (în 2000) arată că populaţia României ar putea ajunge în orizontul de timp 2050 la 16,7 milioane locuitori (în varianta pesimistă), în cazul în care se menţine actualul comportament demografic al populaţiei. În ultimul deceniu numărul populaţiei din majoritatea ţărilor foste comuniste (Republica Cehă, Estonia, Georgia, Ungaria, Letonia, Lituania, Republica Moldova şi Federaţia Rusă) a scăzut sistematic.

Sporul natural al populaţiei a înregistrat valori negative în fiecare an din perioada 1992-2001 ca efect al excedentului numărului de decedaţi faţă de numărul de născuţi vii. Situaţia nu este singulară, 17 ţări din Europa raportau în anul 2000 sporuri naturale negative

Emigrarea cetăţenilor români, care şi-au stabilit domiciliul sau reşedinţa în străinătate, este un alt factor cu o contribuţie însemnată la tendinţa de scădere a numărului populaţiei. Fenomenul migraţiei externe a influenţat negativ în ultimii ani numărul populaţiei din toate ţările Central şi Est europene.

În mediul rural sporul natural al populaţiei a fost negativ şi cu valori mai mari decât în mediul urban în fiecare an din perioada intercenzitară. Fluxul migraţiei interne cu schimbarea domiciliului din urban în rural (care s-a dublat în 2001 faţă de 1992) şi-a adus contribuţia la o scădere mai mică a numărului populaţiei rurale decât a populaţiei urbane.

Scăderea mai accentuată a numărului populaţiei din mediul urban a fost influenţată în bună măsură de emigrare, cu stabilirea domiciliului în străinătate. Numărul persoanelor din mediul urban care au emigrat în acest scop a fost de aproape cinci ori mai mare decât al celor din mediul rural.

Această tendinţă de scădere a populaţiei urbane, care s-a manifestat continuu în ultimii 4 ani, măreşte decalajul dintre România şi celelalte ţări europene dezvoltate din punct de vedere economic, unde ponderea populaţiei urbane este de peste 70%.

Creşteri ale numărului populaţiei faţă de 1992, s-au înregistrat numai în judeţele Iaşi şi Ilfov, la nivelul celorlalte judeţe şi a municipiului Bucureşti fiind consemnate reduceri, după cum urmează: cu peste 10% în judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin, între 5-10% în judeţele Teleorman, Olt, Vâlcea, Mehedinţi, Prahova, Braşov, Harghita, Sibiu, Alba, Arad, Bihor, Sălaj, Maramureş şi Satu Mare, iar în alte 23 de judeţe scăderi de până la 5%.

Declinul constant al principalilor indicatori demografici din perioada intercenzitară a constituit principalul factor de scădere a populaţiei României.

Indicatorii demografici aleşi pentru lucarea de faţă, pentru baza de date, sunt: populaţia totală, natalitatea şi mortalitatea, pentru anul 2000, iar judeţul analizat este judeţul Vaslui.

Populaţia totală a judeţului, potrivit datelor recensământului din 2002, este de 455.049 de locuitori (2,098% din populaţia ţării şi 12,3% din populaţia Regiunii Nord-Est). 49,73% din populaţie sunt bărbaţi şi 50,27% – femei. Procentajul populaţiei urbane este mai mic decât media naţională (39,3%, faţă de 52,74% pe plan naţional), însă grupa de vârstă 0-19 ani este mai bine reprezentată în judeţul Vaslui decât pe plan naţional: 29,46%, faţă de 25,17%.

Cornparând evolutţia populaţiei judeţului Vaslui cu evoluţia populaţiei Rornâniei la recensãrnintele din 1992-2002, se constatã că populaţia judeţului Vaslui a cunoscut o scãdere rnai lentã decât evoluţia la nivel naţional.

În harta alăturată (Harta nr. 1) am reprezentat populaţia totală a judeţului Vaslui ,în anul 2000.

Modalitatea de reprezentare cartografică a cercurilor, în cazul de faţă, este cartodiagrama.

Pentru realizarea harţii am folosit metoda decupării în clase. Pentru aflarea numărului de clase am utilizat formula k= l+3.332*log(n), unde k= numărul de clase, iar n = efectivul total al modalităţilor, rezultatul fiind 6 clase.

Odată cunoscut numărul de clase se poate calcula mărimea intervalului folosit pentru obţinerea harţii.

Pentru aflarea propriu zisă a claselor am utilizat progresia geometrică , limitele de clasă succesive se obţin prin înmulţirea cu un raport constant R: (unde R = raportu constant, k = numărul de clase, M = limita maximă, m = limita minimă a claselor), rezultatul fiind 2.16375.

Neajunsul acestei metode (a progresiei geometrice) este faptul că detaliază, în cadrul distribuţiei de frecvenţe, zona valorilor mici, iar amplitudinile sunt inegale.