Porturile Lumii

Portul este dintotdeauna locul indelungatelor despartiri si al revederilor de mult asteptate. Dincolo de vis si de simbol, l este o lume reala in care se desfasoara activitati esentiale pentru economia regiunilor din spatele lor. Fara aceste activitati, lumea in general si anumite tari cu traditii portuare, ca Marea Britanie, Belgia, Olanda, S.U.A., Japonia si altele, ar avea o infatisare cu totul diferita de cea actuala. Pentru ca, numeroase ramuri industriale din nenumarate tari functioneaza exclusiv sau partial pe baza materiilor prime importante din alte regiuni ale lumii pe nesfarsitele cai de apa ale marilor si oceanelor, fluviilor si canalelor, lacurilor si raurilor.

Marile porturi actuale sunt constituite din numeroase docuri,echipate cu instalatii moderne specializate in manipularea unor anumite categorii de marfuri, din rade interioare si exterioare, pentru nave cu diferite destinatii si dimensiuni, din intinse spatii acoperite cu depozite de toate tipurile, din nenumarate cai de fier si de asfalt, care se impletesc pe cheiuri legand intre ele sute de magazii, remize, depozite si instalatii, din cai de apa ajutatoare, din constructii hidrotehnice menite sa usureze navigatia si sa inlesneasca patrunderea unor nave cu pescaje foarte mari, din constructii destinate administratiei si controlului vamal, primirii pasagerilor si postei, din sute de macarale si dispozitive mecanice cu ajutorul carora se efectueaza operatiunile de incarcare si descarcare, din nenumarate slepuri, remorchere si salupe servind traficului portuar intern, si din importante sectoare industriale aflate in imediata lor vecinatate.

Faptul ca de-a lungul intregii antichitati, Mediterana a constituit principalul centru al navigatiei maritime mondiale, se datoreste dezvoltarii pe tarmurile ei a unor stralucitoare civilizatii, care dispuneau de resurse eceonomice, politice si militare considerabile.

Decaderea civilizatiei antice si apoi cuceririle arabe si otomane au determinat declinul porturilor mediteraneene. In prima parte a evului mediu, comertul maritim se orienteaza cu predecadere catre Mediterana occidentala, porturile fortificandu-se si barandu-si intrarile cu ajutorul lanturilor si grilajelor. Ulterior, in arena istoriei navigatiei au intrat marile din jurul Arhipeleagului Britanic si Marea Baltica.

In secolul al XV lea Portugalia si mai apoi Spania incep sa se afirme din ce in ce mai mult pe taramul navigatiei maritime.

Drumul maritim spre India avea sa fie descoperit in partea de Bartolomeo Diaz, care in 1488 ajunge pana dincolo de golful Algoa din sud-vestul Africii, si in totalitate de Vasco de Gama, care in 1498, dupa o calatorie prin sudul Africii, ancoreaza la Calicut, pe Coasta Malabar.

Insemnatatea acestei descoperiri a fost covarsitoare pentru comertul mondial. Schimbarile Europei cu tarile de pe coastele Oceanului Indian si cu China s-au efectuat de atunci si pana la deschiderea Canalului Suez(1869) mai ales pe la Capul Bunei Sperante. Din acel moment, navigatia din Marea Mediterana intra intr-o noua perioada de decadenta.

Navigatorul genovez Cristofor Columb pornea, la 3 august 1492, din portul Palos in necunoscut, „…pentru a descoperi si dobandi unele insule si un continent pe marea-ocean…“ Prin descoperirile sale Columb deschide epoca eroica si cruda a cuceririi Americii.

Ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea se caracterizeaza printr-o tendinta crescanda de dezvoltare a tarilor europene si nord-americane, expansiunea economica a Germaniei permitand Hamburg-ului sa intre in randul porturilor de insemnatate mondiala.

Treptat, porturile isi maresc zonele de influenta in interiorul tarilor carora le apartin si adesea, dincolo de granitele acestora, prin intermediul unor retele de cai ferate,drumuri si canale, nou create.

1. Notiuni generale

Portul reprezinta o aglomerare de instalatii de apa si de uscat care sigura operatiile de acostare, aprovizionare, reparare de nave, e incarcare/descarcare, de depozitare, de prelucrare pentru marfurile transportate. De asemenea, in sistemul general al transporturilor si schimburilor de valori, porturile ocupa un loc deosebit, reprezentand importante noduri rutiere si feroviare.

Infrastructura portuara este organizata in functie de scopul diverselor instalatii ce-l deservesc: instalatii ce asigura acostarea navelor (bazine, diguri de protectie, cheiuri, dane) ; instalatii de incarcare/descarcare a marfurilor (macarale, utilaje de transport si stivuire, spatii de depozitare) ; instalatii de aprovizionare a navelor (combustibili, apa potabila, depozite de alimentare) ; instalatii de reparare si intretinere a navelor (santiere navale, docuri uscate) ; unitati administrative, de paza etc.