Potențial natural și antropic din Franța

1Potenţialul natural din Franţa

Simetria unitãţilor de relief de pe teritoriul francez fac posibilã valorificarea turisticã a unor mari categorii geografice .Vârfurile şi crestele montane determinã un pitoresc aparte al peisajului de munte , crescând cu cât acestea sunt mai singulare . Acesibilitatea acestor forme de relief se face numai de cãtre o categorie de turişti – alpiniştii , bine antrenaţi şi echipaţi pentru escalade .Ascensiunea pe asfel de piscuri oferã priviri panoramice de excepţie asupra regiunilor înconjurãtoare , diferenţa de nivel între fundul peisajului limitrof şi masivul izolat fiind cea care conteazã .Un rol hotãrâtor în afirmarea actualã a crestelor muntoase de mare altitudine a revenit fenomenelor glaciare ale cãror reminiscenţe pot fi admirate de turişti , în vãi , circuri , cãldãri şi morene glaciare,gheţari întregi.Tipul de turism stimulat de prezenţa crestelor şi piscurilor monta-ne este drumeţia de scurtã duratã şi chiar de lungã duratã , datoritã amenajarilor turistice efectuate în aceste zone .Abrupturile muntoase devin şi ele obiective turistice de mare importan-ţã, prin etalarea verticalitãţii versantilor , care întrerup brusc o continuitate a peisajului .

Un astfel de spectacol oferã Alpii Francezi,prin altitudinile lor impresionante şi unde au fost amenajate statiuni numeroase baze turistice , staţiuni de schi , staţiuni balneare cu hoteluri, moteluri şi o mare gamã de sercivii , pentru a valorifica cât mai mult din pitorescul locurilor . Orice descriere a acestora ar trebui sã înceapã cu Mont Blanc , cel mai înalt şi mai faimos munte din Europa , care se ridicã deasupra oraşului Chamonix , pânã la 4.810. El coboarã spre aceastã staţiune montanã prin intermediul Gheţarului Bossons , care poate fi vãzut la intrarea în Tunelul Mont Blanc . Cu o lungime de 11,5 km , a fost cel mai lung tunel din Europa pânã în 1978 , iar in punctul sãu cel mai înalt acoperişul se ridicã pâna la 2.470m .

Nu departe de Chamonix se gãseşte Megève , un „St Tropez în Alpi” , frecventata de de turisti cu posibilitãţi materiale mai mari,fiind o staţiune estivalã,situatã în mijlocul pãdurii de brad,cu un farmec alpin aparte şi posedând o renumitã scolã de schi .

Val-d’Isère constitue pentru mulţi turişti cea mai frumoasã zonã de schi din Europa , alãturi de Tignes,mai recent dezvoltatã .Pârtiile de schi urcã pânã la 3.750m,la fel ca la Chamonix şi tot anul se schiazã .Vara,Val-d’Isère este un centru turistic situat langã Parcul Naţional Vanoise,o importantã rezervaţie de florã şi faunã alpinã .

Spre sud se gãseşte Briançon , un oraş militar şi gazdã a brigadei montane a armatei franceze,Chasseur Alpin , aflat la 1320m , printre cele mai înalte oraşe din Europa .

Rezervaţiile de la Valvouise şi Parcul Naţional des Ecrins , cel mai mare din cele şase parcuri naţionale franceze cuprind capre negre , marmote , iepuri albaştri , capre sãlbatice alpine iniţial pe cale de dispariţie , astãzi cu un exectiv de peste 500 de capete .

Marele oraş al Alpilor Francezi este Grenoble , mare centru industrial , dar şi gazdã a Jocurilor Olimpice de Iarnã din 1968 .

La nord de Grenoble se aflã staţiunea balnearã Aix-les-Bains,cunoscutã pentru tratamentul reumatismului,iar rãmaşiţele bãilor romane atestã gloria şi eleganţa trecute . Staţiunea Thanon-les-Bains este specializatã în ape cu conţinut crescut de minerale .

Zona lacului Geneva din Alpii Francezi se numeşte Le Chablais iar graniţa elveţianã, la St Gingolph,este poarta de intrare spre „Les Portes du Soleil”- Porţile Soarelui,o zonã de schi ce cuprinde opt staţiuni franceze şi şase italiene,dintre care cele mai remarcabile sunt Morzine (se gãseşte la confluenţã a şase vãi împadurite ) şi Avoriaz (oraş francez modern , construit doar pentru turism),şi alte câteva oraşe mai recent dezvoltate,atât pe partea francezã a Alpilor Francezi cât şi pe cea elveţianã . În ultimii 20 de ani , Les Potres du Soleil s-au dezvoltat , astãzi fiind o vastã întindere de zãpadã şi soare , unde schiorii de la poalele dealului pot trece dintr-o zonã de schi în alta , schiorii pe teren accidentat pot strabate ţinutul pe suprafeţe extinse , iar alpiniştii şi cãţãratorii având un teren vast de desfãşurare .

Cheile Verdon

Cel mai mare defileu din Europa despicã munţii de calcar din provence

Figura Nr. Descoperiţi minunile Lumii,Editura Rider’s Digest,p.124

Ziduri de piatrã de douã ori mai înalte decât Turnul Eiffel se oglindesc în râul Verdon,ce şerpuieşte prin defileul sãu impresionant din sudul Franţei.Cu lungimea de aproximativ 20 km şi pereţii stâncoşi ce se ridicã pânã la altitudinea de 700 m,cheile sunt cele mai mari din Europa.Ĩn puntul cel mai lat mãsoarã peste 1,6 km de la un mal la celãlalt,în partea superioarã,şi totuşi jos,lângã panglica de alã,pereţii de piatrã nu sunt pe alocuri mai depãrtaţi decât cei ai unei camere obişnuite.

Râul Verdon este alimentat de topirea gheţarilor din Alpi,iar defileul s-a format pe mãsurã ce cursul rapid al apei a sãpat tot mai adânc în platoul calcaros din regiunea Haute Provence.Ploile ce cadpe platou se infiltreazã în subteran,astfel cã nu existã nici un torent care sã erodeze şi sã aplatizeze pereţii de piatrã ce mginesc albia râului.Primãvara,ţinutul se coloreazã în rozul florilor de migdal;vara,totul strãluceşte în movul intens al câmpurilor de levãnţicã,plantã cultivatã pentru fabricile de parfum din oraşul Grasse.

Primul care a reuşit sã coboare pereţii de piatra pânã la baza defileului a fost Eduard Martel ,pionier al sxploatãrilor speologice în Franţa;în 1905 el a condus o echipã care în trei zile şi jumãtate a parcurs întregul traseu pânã la albia râului.Ĩn cele din urmã,o singurã barcã pneumaticã a scãpat nesfâşiatã de colţii de piatrã.Defileul i s-a pãrut lui Martel “cea mai impresionantã privelişte din Franţa”,dar imposibil de vizitat de cãtre turişti.