Potențialul ecologic și exploatarea biologică în arealul localității Buzău

Municipiul Buzau, centru de rezidenta al judetului, situat pe malul drept al raului Buzau, s-a constituit ca asezare pe un vechi vad peste valea Buzaului la cantactul regiunii subcarpatice cu campia. Acesta se incadreaza in zona de climat temperat continental, caracteristica pentru intreaga tara.

Din punct de vedere geomorfologic, Buzaul se afla intr-o zona de campie aluviala de divagare si lunca inundabila cu altitudini sub 200 m.

Campia Buzaului, in care se incadreaza orasul, se afla in partea sud-vestica a Campiei Siret-Buzau si a fost separata ca unitate in parte de catre Prof. Posea in 1971. Aceasta se desfascara intre altitudinea de 30 m (Racovita) si 125 m (Vernesti). In cadrul ei pot fi separate: luncile joase ale Buzaului si Calmatuiului si campul ce le separa. Acesta pare ca se ridica deasupra lor, iar alteori pare ca le continua, incat o delimitare precisa este greu de facut. Campul Buzaului (intre Vernesti si aliniamentul Costesti-Vadul Pasii) se suprapune pe conul de nisipuri al Buzaului. Nisipurile de aici se afla intr-un proces de solidificare, relativ avansat, ele fiind mai putin supuse actiunii vantului.

Pe dreapta raului Buzau aceastea ating inaltimi de 10-12 m(Relieful Romaniei, Gr.Posea, N. Popescu, M. Ielenicz, 1974).

Pozitia geografica a orasului i-a conferit un rol de centru de convergenta economica si demografica, principalul centru de schimb in campie. Nucleul vechi, in partea nordica, corespunde actualului centru, vatra marindu-se treptat de la 180 ha in 1830, la 504 ha in 1900, iar in prezent are 1270 ha, spatiul ocupat fiind antropizat, iar vegetatia si fauna specifice acestui teritoriu s-au redus semnificativ.

Biogeografic, Buzaul face parte din regiunea Holartica, subregiunea Euro-Siberiana, provincia Pontica.

Vegetatia zonala apartine ecotonului de silvostepa, dar asociatiile caracteristice acesteia se pastreaza se suprafete restranse, locul lor fiind luat de plantele cultivate.

In partea de sud-est a orasului altitudinea este mai mica si este acoperita de soluri fertile aluvionare, cu toate ca este foarte rar inundabila.Aici s-au dezvoltat in vremuri indepartate cultura zarzavaturilor, de unde si vechea denumire de cartier sarbesc data extremitatii sud-estice a orasului( Orasul buzau si zona sa de influenta. Studiu geografic, Lucretia Manescu , 1999).

Palcurile de padure, destul de rare, sunt formate dintr-un amestec de stejar brumariu cu artar tataresc pe terenurile uscate si frasin pe cele umede.

Dintre arbusti se remarca porumbarul, sangerul, drobita, socul, murul si paducelul (Crataegus monogyna).

In cea mai mare parte, locul padurilor de stejar a fost luat de culturile cerealiere si de plante tehnice: grau, porumb, floarea soarelui etc.

Stratul erbaceu cuprinde specii hidrofile: Gladiolus imbricatus, Caltha palustris, Cardamine protensis.

Documentar,”branistea”(Crangul Buzaului) este atestata in timpul domniei lui Radu cel Mare (1495-1508). Ramasita a vechiului codru de stejari ai Vlasiei, Crangul Buzaului este un cunoscut loc de agrement al localnicilor, astazi din vechea padure au ramas doar cativa stejari ce se gasesc in aria protejata ca parc, la umbra carora se intalneste o vegetatie variata si interesanta, remarcabile fiind sica (Statice gmelini) si laleaua de crang (Tulipa biebersteiniana),

specie ocrotita de lege.

Din suprafata de 184 ha, cat ocupa in prezent padurea, 10 ha au fost amenajate ca parc.

Padurea Spataru (10 km pe DN2) situate la sud-vest de Buzau, constituie o alta reservatia forestiera intinsa pe 436 ha. Pe langa frasinul pufos, majoritar, in padure mai vegeteaza stejarul pedunculat, rare exemplare de stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), apoi jugastrul, ulmul, artarul tataresc si alte specii(Romania-o enciclopedie a naturii, I. Manta, 1992).

Padurea Frasinu (7 km pe DN2B) situata la obarsia paraului Negreasca, afluent pe stanga al Calmatuiului si declarata Reservatia Forestiera, infatiseaza prin compozitia sa floristica conditiile de mediu in care s-a dezolvat de-a lungul timpului. Caracteristic zonei este excesul de umiditate, pus in evidenta mai ales primavara, cat si in restul anului de baltile frecvente din poienile padurii.