Potențialul ecologic și exploatarea biologică în perimetrul orașului București - Filaret

Potenţialul ecologic reprezinta suportul ecologic pe care se desfasoara activitatea biologica iar exploatarea biologică se refera la comunităţile organismelor vii existente.

Potenţialul ecologic, prin caracteristicile rocilor, reliefului, climatului, apei din sol etc., condiţionează sau influenţează viaţa organismelor astfel încât fiecărui tip de potenţial ecologic îi corespunde un anumit tip de exploatare biologică (ce include asociaţii vegetale-pădure, făneaţă, stepă etc.), soluri, biocenoze ş.a..

Ambele componente structurale întreţin relaţii reciproce cu factorii antropici. Adeseori, dinamica unui element component poate fi diferită de dinamica ansamblului şi atunci, modificarea raporturilor dintre componenţi, duc si la modificarea peisajului.

Geosistemele pot evolua între două stări definitorii: biostazie (relaţii de echilibru între suportul ecologic şi exploatarea biologică) respectiv, rhexistazie (relaţii de dezechilibru între componenţi determinate de cauze naturale sau antropice determinand degradarea suportului ecologic şi/sau a exploatării biologice, efectele transmiţându-se apoi, reciproc, între toţi componenţii.

O degradare puternica a suportului ecologic si a exploatarii biologice se manifesta si la nivelul municipiului Bucuresti, un oras grav afectat de activitatile antropice desfasurate de-a lungul timpului.

Capitolul I: Incadrarea geografica si biogeografica a municipiului Bucuresti

Asezare geografica

Municipiul Bucuresti este situat in S-SE tarii, in Campia Bucurestiului (subdiviziune a Campiei Vlasiei), la o altitudine de 60-90 m, pe raurile Dambovita si Colentina, la cca 60 de km de Dunare, 100 de km de lantul carpatic si 250 km fata de Marea Neagra.

Centrul capitalei se afla la intersectia meridianului de 26˚650 long. E cu paralela de 44˚2550 lat. N.

Incadrarea biogeografica

Datorita pozitionarii sale, in România se reunesc cinci regiuni biogeografice: continentală (53%), alpină (23%), stepică (17%), panonică (6%) şi pontică (1%), fiind unica in Europa datorita acestui aspect.

Din punct de vedere biogeografic Bucurestiul apartine atat bioregiunii stepice cat si celei continentale.

Capitolul II: Evaluarea potentialului ecologic al Bucurestiului

Relief si geologie

Teritoriul municipiului Bucuresti este situat pe un fundament alcatuit din formatiuni cristaline proterozoice ce apartin Platformei Moesice, peste care se dezvolta un sedimentar vechi( Paleozoic, Mezozoic) si apoi depozite cuaternare de suprafata.

In arealul orasului, din cauza densitatii mari a constructiilor si a diferitelor amenajari urbanistice, valorile hipsometrice ale reliefului sunt atenuate, distingandu-se cu greu aspectele microreliefului.

Relieful de campie pe care este situat Bucurestiul este usor valurit, format din interfluvii largi (Sabar-Dambovita, Dambovita-Colentina, Colentina-Pasarea), netede, cu aspect de campuri (Cotroceni, Filaret, Vacaresti etc.), ce coboara in panta lina pe directia NNV-SSE.

Valea Dambovitei, care trece prin centrul orasului, strabatandu-l pe directie NV-SE, are o lunca larga (latime maxima de 2,5 km) si malul drept mai inalt (10-15 m, fata de 4-6 m cel stang), dominat de mai multe coline sub forma unor pinteni proeminenti, printre care se remarca dealurile: Cotroceni, Spirei, Filaret, Belu, Vacaresti s.a..

In vechea lunca a Dambovitei se afla cateva popine sau gradisti, adevarati martori de eroziune ramasi ca niste movile: gradistile Patriarhiei (85 m altitudinea maxima), Bucur (74 m), Movila Mare (67 m). Tot in lunca Dambovitei sunt si cateva lacuri amenajate - Cismigiu, Carol, Tineretului.

Versantii Dambovitei, modificati antropic, prezinta procese complexe de eroziune clar observabile in malurile concave , subsapate , si in cariere. Din loc in loc, la baza acestora si a teraselor lor, apar izvoare sau linii de izvoare , cum sunt cele din Gradina Botanica, strada Carol Davila, Belu, de pe dreapta Dambovitei .

Lunca, initial larga, a Dambovitei a fost puternic modificata prin lucrarile de canalicare si regularizare efectuate. Un exemplu elocvent in acest sens este zona Cismigiu care a fost candva un lac de meandru (belciug) al Dambovitei.

Campia Bucurestiului pe care este situata regiunea Bucuresti-Filaret este situata intre vaile Pasarea si Sabar si are un aspect plan , prezentand o inclinare usoara , de 1-3 grade, spre sud-est si se situeaza la altitudini absolute variind intre 96,3 m la Chiajna, 88,9 m in Piata Scanteii si 54,5 m in Valea Dambovitei, la Popesti Leordeni.

Din punct de vedere geologic, Campia Bucurestiului este alcatuita la suprafata, din complexul nisipurilor si pietrisurilor de Colentina, peste care se afla depozite loessoide si soluri fosile cu o grosime generala de pana la 10 m.

In vatra si zona Bucurestiului , relieful initial a fost puternic modificat de om (antropizat), indeosebi in ultimul secol , prin volumul masiv de constructii realizate in diversele zone ale orasului prin regularizarea cursurilor de apa