Potențialul ecologic și exploatarea biologică în Piemontul Bălăciței

SCURTA INTRODUCERE

Lucrarea de fata se doreste a fi un studiu biogeografic al comunitatiilor

vegetale si animale existente pe teritoriul Piemontului Balacitei. Aceasta

prezinta relatiile de dependenta existente intre factorii abiotici si cei biotici,

pozitia pe care o ocupa invelisul biotic in cercetarea geografica de ansamblu

precum si rolul acestuia in evolutia si modelarea reliefului.

La baza elaborarii acestui material stau lucrari de specialitate din mai

multe domenii ale geografiei cum biogeografia, geologia sau climatologia.

- 3 -

1. PROBLEME GENERALE

1.1 ASEZAREA GEOGRAFICA, CARACTERISTICI PRECUM SI

CONSECINTELE ASUPRA INVELISULUI BIOTIC

Piemontul Balacitei reprezinta o subdiviziune a Piemontului Getic fiind

situat in partea de sud- vest a acestuia. Aceasta subunitate este una dintre

cele mai intinse, doar Piemontul Oltetului ocupa o suprafata mai mare in

cadrul Piemontului Getic, este slab fragmentata si este singura care ia

contact direct cu Valea Dunarii.

Din punct de vedere geologic, soclul acestei unitati studiate este

reprezentat de Platforma Moesica. De altfel Piemontul Balacitei este situat pe

extremitatea vestica a platfomei. Fundamentul platformei in aceast sector

este intens tectonizat, prezinta o structura casanta si este traversat de roci

metamorfice atribuite precambrianului. In ceea ce priveste cuvertura

suportata de fundament, aceasta a cunoscut patru cicluri majore de

sedimentare intercalate cu faze de gliptogeneza.

Din analiza morfologica reiese faptul ca Piemontul Balacitei este o

unitate neteda cu poduri interfluviale late, detasate de vai orientate in

general pe directia NV-SE. Piemontul masoara o suprafata de cca. 2600 de

km2. Regiunea studiata, asa cum se prezinta, influenteaza clima, favorizeaza

formarea microclimatelor si implicit modifica invelisul biotic. Vegetatia

prezenta in acesta regiune nu se aseamana deloc cu cea existenta in Delta

Dunarii sau in Muntii Fagaras deoarece relieful (atat din punct de vedere

geologic cat si morfologic) se prezinta diferit in fiecare caz (difera prin varsta,

compozitie mineralogica, altitudine, expunere, orientare, fragmentare,

procese de modelare, etc) iar clima este la fel diferita ca urmare a diferitelor

influente climatice. Prin urmare in Piemontul Balacitei s-au dezvoltat

padurile de foioase (paduri de gorun, paduri de gorun si sleau, paduri de

amestec : carpen, tei frasin, artar), in Muntii Fagaras padurile de conifere

(paduri de brad, paduri de amestec : fag si brad, sau fag, brad si molid) in

timp ce in Delta Dunarii predomina stuful si pleurul.

In ultimii ani fenomenul de antropizare a devenit un factor major in

influentarea invelisului biotic.

1.2 LIMITELE PIEMONTULUI

In linii generale, Piemontul Balacitei este delimitat la sud si vest de

Valea Dunarii, la est de valea Jiului, la nord-nord-est de Motru (afluent al

Jiului) si la nord de Husnita (afluent al Motrului). Punctele extreme alea

acestuia sunt Strehaia (in nord), Radovan (in sud), Batoti (in vest) si Podari

(in est) – a se vedea figura 1.

Din punct de vedere climatic, limita dintre piemont si campie este

stabilita de doua elemente: temperatura si precipitatiile atmosferice. In

- 4 -

Piemontul Balacitei izoterma anuala este de 10-110 C in timp ce spre sud in

campie aceasta depaseste valorarea de 110 C indicand astfel regiunea cea

mai calda din intreaga tara.

Precipitatiile inregistrate in

piemont depasesc valoarea de 600

de mm (pe aliniamentul Bacles –

Balota ele ajung la 700 de mm).

In schimb in campie precipitatiile

scad sub 500 mm ca urmare a

descendentei maselor de aer. In

acesta regiune efectul de

foehnizare a maselor de aer este

mai accentuat datorita coborarii

acestora de la inaltimi mai mari

de 1000 m.