Potențialul Morfologic și Climatic al Orașului Filiași

Potenţialul morfologic

Teritoriul orasului Filiasi si al localităţilor rurale aparţinătoare (Fratostiţa,Uscăci, Braniste, Răcarii de Sus si Bâlta) ocupă valea râului Jiu imediat în avalde confluenţa acestuia cu afluenţii săi Gilortul si Motrul si ariile intrerfluviale adiacente.

Orasul si localităţile rurale aparţinătoare sunt asezate pe stânga Jiului cu excepţia localităţii Bâlta care se află pe dreapta acestuia.

Arealul administrativ al Filiasiului ocupă un relief variat care înglobează lunca Jiului, terasele si fruntea interfluviilor de pe ambele părţi ale râului. Caracteristica reliefului în arealul orasului Filiasi este dată de faptul că, în evoluţia sa, Jiul s-a abătut constant către sud-vest, săpând o vale asimetrică, cu terase numai pe partea stângă si versant abrupt, lipsit de terase pe partea dreaptă .

Albia majoră a Jiului, prezintă un râu în stadiul de bătrâneţe, caracterizat printr-o luncă foarte largă, meandre divagante si despletiri, cu eroziunea laterală foarte activă si diminuarea la maximum a eroziunii verticale.

Pe stânga râului, relieful coboară în trepte, de la podul piemontan al Amaradiei (35 - 200 m) la terasa 75 - 100 m, terasa 25 - 50 m, la lunca Jiului, iar pe dreapta, urcă abrupt la podul piemontan al Bălăciţei.

În acest areal, relieful este dezvoltat pe o structură litologică orizontală de duritate redusă (nisipuri, argile, marne si loess) în care, carecteristicile reliefului sunt impuse de rocă si de procesele complexe care se desfăsoară la suprafaţa acestora (pluviodenudare, alunecări, prăbusiri etc.)

Lunca Jiului

În sectorul Filiasi, Jiul desfăsoară pe direcţia NV – SE un curs foarte meandrat, pe o luncă ce are o lăţime de 3,5 -4,0 km, fiind abătut mai întâi lângă versantul drept, de la confluenţa cu Gilortul si până la Schitu, apoi până la Răcarii de Jos ajunge în zona mediană a luncii, pentru a se abate la marginea stângă a luncii în dreptul localităţii Tatomiresti.

Pe dreapta râului, lunca vine în contact direct cu versantul relativ abrubt, care marchează limita Piemontului Bălăciţei, în timp ce pe stânga contactul cu interfluviul se realizează prin intermediul teraselor. Versantul drept al râului dintre

Gura Motrului si Schitu este afectat de alunecări dintre care majoritatea active.

Albia minoră

Albia minoră prezintă depuneri de aluviuni sub formă de ostroave, limbi de nisip, grinduri de mal, mai mult sau mai puţin fixate si cu înălţimi de 2 – 3 m, sau plaje laterale.

Lăţimea albiei minore este variabilă, de la 100 – 200 m până la îngustări de 50 m lăţime, fiind prinsă între maluri înalte, estompate pe alocuri de depuneri recente si întrerupte de grindurile afluenţilor. În zona Schitu apare în luncă un martor de eroziune pe linia Schitu – Răcarii de Sus.

Substratul luncii în zona Filiasi este format dintr-un complex argilos – nisipos, sub care se află un complex bazal din pietris si bolovănis în masa de nisip, care stă pe argile marnoase romaniene.

Terasele Jiului

Sistemul teraselor Jiului în aval de confluenţa cu Gilortul, sunt prezente numai pe versantul stâng al văii.

Terasa de 15 - 20 m altitudine relativă, se dezvoltă ca o treaptă aproape continuă de la Floresti până la Malu Mare, fiind întreruptă de la limita estică a orasului Filiasi până la Răcarii de Sus. Spre lunca Jiului, terasa este delimitată de o frunte în general abrubtă. Conul de împrăstiere al Fratostiţei si cel comun al văilor torenţiale Iapa si Apa Rece, coluvionează si înalţă podul terasei. La est de valea Cârnesti se îngustează si urcă la 35 - 40 m altitudine unde este deformată prin coluvionare.

Forajul de la Filiasi săpat în această terasă, indică o structură formată în bază din nisipuri grosiere cu pietris si bolovănis care stau pe fundamentul argilos de vârstă romaniană si care suportă nisipuri gălbui de circa 2 m grosime.

Terasa de 65 - 75 m altitudine relativă, apare doar la Răcarii de Sus si Răcarii de Jos. Între valea Fratostiţei si valea Răcărele de la nord-vest de Răcarii de Jos, podul terasei este puternic fragmentat. Pe fundul văilor evoluate ca: Valea Lungă, Valea Iepii, Valea cu Apă Rece, care fragmentează terasa, se încrustează ogase corespunzătoare adâncirii actuale a Jiului. Trecerea spre terasa inferioară se face în general lin.