Poziția geostrategică a României

Dimensiunea geoistorica de interes european

Pentru Romania pozitia geoistorica a teritoriului sau este definita de confruntarile intre comunitatile dacice, daco-romane si romanesti, in procesele complicate ale marilor migratii ale popoarelor, atat din vest (celtii), cat mai ales din est, migratii de tipul inflagratiilor, invazii ori revarsari al caror scop a fost contopirea de teritorii ale bastionului carpatic, dunarean si pontic. Acest spatiu a cunoscut socul de stepa si silvostepa, a padurilor de codrii si in mod deosebit spatiul delimitat de coroana carpatilor, deci relieful montan.

Prima poarta pontica dunareana a fost fortata de valurile mareelor stepice din est indreptate spre centrul, vestul si nordul Europei. Poarta Silvania a fost fortata in zona de codrii, iar cea banateana in spatiul montan propriu-zis. De aici au ramas pana in zilele noastre toponimele de poarta ca: Poarta de Fier a Transilveniei, Poarta Mezesului, Poarta Orientala, Coridorul banatean, poarta maritima, puntea dobrogeana s.a. Ele poarta denumiri cu semnificatii locale, recunoscute prin functiile lor de veritabile parti continentale.

Realitatea a confirmat la ce pericol s-a expus imperiul Roman in urma disparitiei vechii Dacii (poarta a Europei antice), cand prin spatiul ramas liber, au penetrat valurile de migratori ce au rupt limesurile construite si au fortat pe cel Dunarean, ajungand pana la portile Cetatii Eterne, pe care au anihilat-o si au cucerit-o. La randul lor, imparatii habsburgi si rusi au inteles importanta acestui spatiu ca zona de siguranta. Sunt cunoscute, in acest sens, proiectele de refacere a vechii Dacii, actualizate, mai ales in perioadele cand Principatele erau slabe si nesigure. Insasi Poarta Otomana a simtit nevoia, chiar in vremurile de maxim expansionism, sa prezerve spatiului romanesc rolul de tampon, mentinut sub supraveghere, intre ea si imperiile vecine. Acestea au muscat deseori cate o felie din teritoriul nostru national, dar nu au putut merge pana la a-l absorbi integral. Viabilitatea acestui proces legitim, care s-a chemat stabilitatea romaneasca, avea sa-si gaseasca implinirea in construirea Romaniei moderne si faurirea statului national.

Din perspectiva istorica intelegem foarte bine ca atunci cand spatiul romanesc s-a consolidat si stabilizat, vecinii acestuia si Europa au vegheat in mai multa liniste la propriile interese, iar cand acest spatiu a ramas deschis, Europa a suferit alaturi de Romania consecintele negative si nelinistea prezentei factorilor generatori de insecuritate.

Ca zona geopolitica cheie, constatare care se impune din perspectiva analizei istorice, Romania indeplineste doua functii, cu temeiuri geografice si geopolitice incontestabile:

o o functie in momentele de criza europeana, de aparare in caz de defensiva sau pivot de manevra in caz de ofensiva;

o o functie specifica in momentele de liniste europeana, de a desfasura o actiune de neutralizare, unificare si impacare a influentelor ori tendintelor divergente care se incruciseaza aici.

Putem spune ca stravechiul popor din Carpati a avut timp sa se adapteze ambiantelor multiple ale locurilor si sa poata stapani taina atenuarii antagonismelor si neutralizarii fortelor, intereselor si influentelor care s-au incrucisat si se vor incrucisa in spatiul coarpato-danubiano-pontic romanesc. Ca o argumentare semnificativa vom prezenta si avertismentul pe care Vintila Mihailescu il aducea in atentia specialistilor si oamenilor politici referitor la un asemenea pivot geopolitic cum este Romania: cine lupta pentru intregirea si consolidarea statului carpatic romanesc lupta pentru pacificare de durata a Europei, iar cine sustine trunchierea acestei tari si acestui popor, pledeaza, cu voie sau fara voie, constient sau subconstient, pentru intoarcerea la vechile imperialisme, adica la framantarea trecutului. Fireste, cazul pamantului si poporului romanesc este numai unul din numeroasele semne dupa care se poate intrevedea viitorul continentului nostru.

Dimensiunea etnopolitica

Factorul etnic a fost inevitabil implicat in procesele geopolitice. In afara faptului in sine al apartenentei etnice, care se constituie intr-un sistem de referinta pentru fiecare membru al unei comunitati, particularitatile etnice au multiple urmari de ordin psihologic si material in plan geopolitic. Prin coordonatele fizice-geografice si geomatematice, Romaniei i se confera si pozitia cea mai inaintata a Europei latine in fata Asiei, bineinteles cu avantaje si mai ales dezavantaje cunoscute de intreaga istorie a Europei.

Asezarea Romaniei la marginea Europei continentale ne-a situat la inceputurile inaintasilor nostri, intr-o pozitie benefica, unica fata de teritoriile altor state actuale din zona: vechea Dacie detinea o pozitie prioritara la contactul culturii elene (dinspre sud-estul Europei) si culturii latine dinspre sud-vestul Europei. La contactul acestor doua mari civilizatii, favorizata de conditionari naturale s-a statornicit si consolidat o structura etnica omogena, un popor omogen, unitar destul de numeros, recunoscut prin vigoarea lui de peste doua milenii, geto-dacii, respectiv poporul roman de mai tarziu. Unitatea etnica romaneasca ramane remarcabila prin intinderea ei peste intreg teritoriul carpatic, prin aceeasi limba vorbita si inteleasa fara dificultate din Tisa pana dincolo de Nistru si din Maramures pana dincolo de Dunare, prin fondul aceleiasi civilizatii materiale si spirituale prin constiinta originii si intereselor comune.

Desi poporul nostru a fost nevoit sa traiasca sute de ani despartiti in formatii statale romanesti diferite, unitatea sa etnica a atras atentia multor cercetatori. Amintim aici aprecierea facuta de Jacques Ancel: L'unite roumaine fait de geographie humaine. Dar nu trebuie sa uitam dificultatile care caracterizeaza procesul realizarii si mentinerii unitatii etnice romanesti.

Care este situatia actuala a Romaniei Dupa cum se poate observa din tabelul nr. 1 ce cuprinde dinamica structurii etnice a populatiei Romaniei dupa 1930 pana astazi, constatam mentinerea unitatii etnice a acesteia, demonstrata prin faptul ca 89% din populatie este romana.

Dupa 1989 asistam la anumite recrudescente ale revizionismului maghiar, la luari de pozitie in legatura cu necesitatea alipirii Transilvaniei la Ungaria si a manifestarii separatismului etnic ce a capatat accente alarmante. Unitatea teritoriala si etnica a Romaniei a fost supusa agresiunii si din est prin interventii repetate ale Rusiei. Dimensiunea etnopolitica a Romaniei a fost perceputa ca un obstacol in calea unitatii slave, intrucat Romania reprezinta o insula de latinitate in marea popoarelor slave. Sub aspect etnic fenomenul manifestarii obiective a populatiei romanesti a cunoscut in Ungaria, Basarabia si Bucovina, in Cadrilaterul cedat Dobrogei un amplu si profund proces de maghiarizare, rusoficare si bulgarizare.