Principalele Ape Curgatoare din Judetul Sibiu

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Principalele Ape Curgatoare din Judetul Sibiu.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 17 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Geografie

Cuprins

Introducere
Capitolul 1. Date generale ale oraşului Sibiu p.2
1.1. Date geografice p.3
1.2. Hidrografia p.4
1.3. Clima p.4
1.4. Vegetaţia p.5
1.5. Faună p.5
1.6. Resurse p.5
1.7. Rezervaţii naturale p.6
Capitolul 2. Date specifice oraşului Sibiu p.6
2.1. Date statistice p.6
2.2. Caracteristici geografice specifice p.7
Capitolul 3. Hidrografia judeţului Sibiu p.8
3.1. Râul Olt şi afleunţii săi p.8
3.2. Râul Târnava Mare p.10
Capitolul 4 – Starea de calitate a apelor p.11
Capitolul 5 – Zona turistică a judeţului Sibiu p.14
Concluzii p.15
Bibliografie

Extras din document

Introducere

Fiecare judeţ al tării îşi are profilul său, personalitatea sa distinctă. Sibiul revendică însă pentru el o multiseculară existenţă în condiţii deosebite: e vorba nu numai de bogăţia şi varietatea armonioasă a naturii geografice şi a peisajului, dar mai ales de poziţia sa centrală, în care se întâlnesc drumurile care au legat de veacuri diferite provincii sau ţări româneşti, Occidentul sau Orientul Apropiat. În felul acesta Sibiul a fost punte de legătură şi de circulaţie a bunurilor materiale ca şi a valorilor spirituale, dar şi leagăn al unor constante şi perene producţii materiale şi spirituale, care au făcut ca el să fie consemnat în documente ca „Vestita cetate a Sibiului”. Produsele meşteşugarilor sibieni găseau mare preţuire şi la curţile domneşti sau la cele boereşti din Ţările Române. Strânsele legături de tot felul ale locuitorilor de pe aceste meleaguri cu fraţii lor „de dincolo” au mărturie aşezările de pe teritoriul Sibiului de Mircea cel Bătrân, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, ajunse până în zilele noastre.

Situat în partea de sud a Transilvaniei, judeţul Sibiu cuprinde între limitele sale un teritoriu pe care urmele de foarte veche locuire şi dovezile prezenţei omului în colectivităţi bine organizate sunt tot atât de numeroase şi semnificative ca în multe dintre ţinuturile carpatice româneşti. Ele se referă, în egală masură, la epoca de înflorire a regatului dac, ca şi la cea care a urmat cucerii acestuia de către romani. Dovezile scrise, deşi mult mai târzii, dezvăluie în suficientă măsură nu numai prezenţa în permanenţă a unei populaţii autohtone, dar şi forme de organizare specifice acesteia, deja devenite tradiţionale în primele secole ale celui de-al doilea mileniu.

Puţine oraşe europene posedă spaţii atât de rafinate ca Sibiul, cu ansamblul celor trei pieţe istorice (Huet, Mica şi Mare), legate organic prin intermediul unor spaţii de mare spectaculozitate de pieţele „Orasului de Jos” (Aurarilor, Dragoner sau Coroana).

Cetatea Sibiului a fost timp de sute de ani una dintre cele mai mari din Europa.

Cetatea era încercuită pe toate laturile de fortificaţii formate din ziduri şi turnuri de apărare. Unele dintre acestea sunt atat de bine păstrate încât oricine îşi poate forma o imagine despre cum arăta cetatea cu 5-600 de ani în urmă.

Pe latura de S-E se pastrează cel mai bine zidul cetăţii, pentru că aici a fost mai bine consolidat considerând că în general atacurile veneau din această direcţie.

Capitolul 1 – Date generale ale oraşului Sibiu

În vremea romană, zona Sibiului (Fig.1) era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis / Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraş (Cibin) şi denumirea românească a oraşului. Sibiul a fost fondat pe locul unei mai vechi aşezări, probabil slave, imediat după mijlocul secolului al XII-lea de colonişti saşi . În secolul al XIV-lea, Sibiul a devenit un mare centru de comerţ şi timp de secole a fost cea mai importantă cetate germană din Transilvania.

În anul 1366 Sibiul a fost declarat „oraş”.

Cetatea Sibiului a fost, dintotdeauna cel mai important centru al populaţiei germane din Transilvania. Acest lucru a determinat Sibiul să ofere o lecţie de toleranţă şi comuniune interetnică, atât între cele trei culturi majore (română, maghiară şi germană), cât şi la nivelul minorităţilor. Un alt fenomen caracteristic Sibiului, uşor de descifrat în creaţiile culturale şi în monumentele sale, este asimilarea curentelor de idei şi a stilurilor arhitectonice occidentale şi îmbinarea acestora cu elemente ale artei şi arhitecturii de tip bizantin, de factură ortodoxă, datorată permanentelor legături ale Sibiului cu Ţara Românească şi Moldova. Sibiul este, în fapt, cea mai de seamă rezervaţie de arhitectură naţională, nu atât în ceea ce priveşte întinderea cât mai ales în privinţa bogăţiei şi complexitaţii urbanistice precum şi a elementelor arhitecturale păstrate.

Municipiul Sibiu a reprezentat unul dintre cele mai importante şi înfloritoare oraşe din Transilvania, fiind centrul coloniştilor saşi stabiliţi în zonă. A cunoscut în ultimii ani o renaştere economică şi culturală semnificativă, fiind astăzi unul dintre oraşele cu cel mai mare nivel de investiţii străine din România. Sibiu a fost în anul 2007 Capitala Culturală Europeană, împreună cu Luxembourg.

1.1. Date geografice

Municipiul Sibiu este situat în partea centrală a României şi în partea de sud a Transilvaniei, în depresiunea Cibinului, străbătută de râul cu acelaşi nume.(Fig.2)

În cadrul judeţului se întâlnesc doua trepte principale de relief - masive montane, aparţinând Carpaţilor Meridionali (21%) şi podiş (inclusiv dealuri şi depresiuni), respectiv subunităţi ale Podişului Târnavelor. Altitudinile maxime de peste 2500 m aparţin Munţilor

Fagaraş (Vf. Negoiu – 2535 m şi Vf. Vânătoarea lui Buteanu - 2508 m ). Altitudinile minime de 28 m sunt specifice Culoarului depresionar Târnava Mare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Principalele Ape Curgatoare din Judetul Sibiu.doc