Procesul de Globalizare

Fenomenul globalizarii prin prisma geopoliticului

Fenomenul globalizarii este o etapa viitoare a procesului general de dezvoltare politico - economica si culturala a omenirii.

Pentru moment este dificil sa vorbim cu oarecare certitudine despre efectele de lunga durata ale procesului de globalizare asupra comunitatii internationale dar, chiar si acum, este clar ca procesul de globalizare are atât un impact pozitiv, cât si unul negativ. Partea pozitiva a acestui proces este ca va spori interactiunea dintre tari, care la rândul ei deschide noi posibilitati pentru dezvoltarea civilizatiei umane, în deosebi în sfera economica. Intensificarea schimburilor comerciale, investitionale si tehnologice între diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane, familiarizarea cu culturile altor popoare sunt, cu siguranta, benefice pentru omenire.

Odata cu aceasta, globalizarea comporta si noi provocari. Multe pericole au un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice si tehnologice, criminalitatea transnationala, terorismul international etc. Expansiunea necontrolata a unor modele culturale de calitate îndoielnica aduce un prejudiciu traditiilor nationale si culturale ale popoarelor , amenintând originalitatea lor. Intensificarea procesului de globalizare prezinta si unele pericole pentru economiile nationale. În acelasi timp, din cauza distribuirii neuniforme ale avantajelor globalizarii aspectele negative ale acestui proces se vor rasfrânge negativ în special asupra tarilor în curs de dezvoltare , astfel încât acestea ar putea ramâne departe de progres sau chiar în afara lui.

Cresterea interdependentei în relatiile internationale generata de globalizare aduce si noi aspecte ale notiunii de “securitate nationala si internationala” Creste numarul factorilor externi care influenteaza functionarea stabila a societatii. Starea securitatii internationale influenteaza din ce în ce mai mult posibilitatea de garantare a securitatii nationale. De aceea, mentinerea stabilitatii la nivel global , acordarea asistentei în crearea unor astfel de mecanisme internationale ce ar asigura o dezvoltare durabila si echilibrata, va deveni o prioritate si una din principalele probleme pentru comunitatile regionale

Exista opinii conform carora fenomenul globalizarii nu ar fi unul nou si necunoscut anterior omenirii. Bazele sistemului economic global au fost puse odata cu descoperirile geografice, dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor, a întregii economii mondiale. Ceva similar cu ceea ce numim noi astazi globalizare a avut loc si înaintea primului razboi mondial, când lumea a fost împartita între marile puteri, devenind astfel mai omogena si mai usor de dirijat. Primul si al doilea razboi mondial, revolutiile ce le-au urmat, la fel ca si procesul de decolonizare au încetinit putin procesul de globalizare a economiei mondiale. Astazi aceasta problema este pe ordinea de zi a politicienilor si a politologilor.

Mai întâi de toate, globalizarea este un proces geoeconomic si mai apoi geopolitic si geocultural. Acest proces nu este numai o apropiere, o integrare a economiilor mai multor tari. Se schimba caracteristicile calitative ale acestor economii care se transforma din niste sisteme închise în elemente ale unui sistem mondial. Se schimba însusi notiunea de “economie nationala”. Institutia economica de baza devine corporatia transnationala, care îsi amplaseaza fabricile si îsi comercializeaza produsele acolo unde îi este mai convenabil, fara a lua în considerare existenta granitelor. Din aceasta cauza are loc aprofundarea procesului de diviziune internationala a muncii, iar în cadrul unui singur stat, fie si dezvoltat, apare “economia “dubla, apar “enclave înfloritoare”, “regiuni – donatoare, regiuni creditabile”. Regiuni întregi se transforma în furnizori de materie prima si piete de desfacere pentru corporatiile transnationale, fara a dezvolta productiile proprii.

Procesul de aprofundare a diviziunii muncii da nastere la grave probleme social-politice. În discutiile despre globalizare apare tot mai des notiunea de “învinsi”- acestea sunt unele paturi sociale sau chiar natiuni întregi care s-au pomenit în afara dezvoltarii economice, fara vreo sansa de a iesi de unele singure dintr-o situatie extrem de dificila, asa cum circuitul liber al marfurilor din tarile dezvoltate spre tarile în curs de dezvoltare diminueaza posibilitatea tarilor sarace de asi dezvolta productiile proprii în diverse domenii. Decalajul dintre tarile bogate si cele sarace este într-o crestere continua.

Astfel, cred ca globalizarea este un proces de creare si dezvoltare a unui sistem informationa l si financiar unic, care cuprind întreaga lume si este legat cu accesul absolut la informatie si cu miscarea rapida a capitalului. Aceasta constituie în fond, cel mai înalt nivel al integrarii care a început în Epoca marilor descoperiri geografice. Consider ca trebuie discutate rezultate calitativ noi, deoarece ele se bazeaza pe niste tehnologii absolut noi. Nu este vorba despre Internet, televiziunea globala si alte lucruri frumoase, dar despre faptul ca pentru prima data în istoria omenirii afacerea cea mai profitabila nu rezida în schimbarea obiectelor neînsufletite, dar în crearea unei constiinte vii.

Daca pe parcursul întregii sale istorii omenirea nu a facut altceva decât sa schimbe natura, atunci în prezent presiunea antropgena asupra naturii a atins nivelul critic, si omenirea nu mai rezolva problemele aparute prin acomodarea naturii la propriile interese ci invers - pe cale acomodarii proprii la natura. Pragul creat în urma aparitiei noilor tehnologii a devenit cea mai profitabila afacere. Daca înainte de modelarea constiintei oamenilor se ocupau dictatorii si chiar multe dintre tarile democratice, în prezent acest lucru a devenit, pentru prima data, cel mai convenabil si mai eficace tip de afaceri. Daca mai înainte aceasta era prerogativa statului sau a unor mari structuri, acum de aceasta se ocupa orisicare producator de conserve pentru pisici. Este clar ca acest proces duce la schimbari internationale, deoarece concurenta capata noi resurse.

Aceasta, însa, implica o destabilizare si nesiguranta globala. De exemplu, elaborarea noilor principii tehnologice, inclusiv a celor informationale, este concentrata în SUA, Germania si Japonia. La etapa actuala americanii, germanii si japonezii s-au distantat enorm si determina, practic, evolutia omenirii.

Poate parea straniu, dar globalizarea înseamna si limitarea democratiei, deoarece pentru a asigura influenta asupra cetatenilor este îndeajuns sa poti influenta elita, care este un model pentru imitare. În urma acestor activitati de lunga durata se schimba si modelul de constiinta al elitei - ea începe sa gândeasca putin altfel, apar noi stereotipuri, ea se distanteaza tot mai mult si mai mult de cealalta masa a populatiei prin felul de a vedea lumea si prin felul de a gândi. Chiar daca si în cazul unor regimuri totalitare, nedemocratice are loc patrunderea unor idei în constiinta conducatorilor (elitei), atunci în momentul în care aceasta elita devine ultra informatizata, patrunderea noilor idei devine tot mai dificila. Astfel, potentialul democratiei se reduce la careva 20 sau 30 la suta din populatie. În majoritatea tarilor apar doua paturi sociale – una este acea parte a populatiei care participa la formarea constiintei oamenilor, obtinând si un profit , si toti ceilalti, care sunt doar niste obiecte ale influentei. Dupa parerea mea, acesta ar fi unul dintre motivele reactiilor repulsive vis-a-vis de globalizare.