Protecția Juridică a Așezărilor Omenești

PROTECTIA JURIDICA A ASEZARILOR OMENESTI

I. Consideratii generale

Asezarile umane pot fi considerate siteme ecologice complexe, create de populatiile umane. Spre deosebire de ecositemele naturale, ecosistemul uman prezinta o ordine mult mai mare, ca urmare a controlului exercitat de un centru integrator ad – hoc.

Prin asezare umana se intelege o localitate de orice nivel ( oras sau comuna ) ce constituie o unitate administrativa si care cuprinde constructiile de locuinte, cele publice, locurile de odihna si agrement, pietele si strazile, platformele industriale, în general tot ce se gaseste în interiorul granitelor administrative ale localitatilor si este creat de om.

Epoca contemporana este martora unei crize, unanim recunoscute, a mediului care pune în pericol tot mai mult posibilitatea de locuire a planetei si capacitatea de supravietuire a speciei umane.

Asezarile omenesti reprezinta factori de mediu antropici ( creati de om ) care sunt afectati de poluare, dar în acelasi timp pot agresa mediul, prin omisiile de noxe, zgomot, etc. Ele sunt componente ale mediului artificial, creat de om, care este supus unei proiectii juridice complexe, atât pe plan intern cât si international. Planificând dezvoltarea asezarilor umane si procesul de urbanism trebuiesc evitate daunele produse mediului natural si trebuiesc obtinute maximum de avantaje economice si sociale, în condisiile promovate de conceptul dezvoltarii durabile.

În general, dezvoltarea asezarilor omenesti si cresterea demografica afecteaza mediul natural, prin reducerea suprafeselor de teren împadurite, poluarea atmosferei, apelor si solului si exploatarea intensiva a resurselor naturale.

Urbanismul urmareste stabilirea directiilor dezvoltarii spatiale a localitatilor urbane si rurale, în acord cu potentialul si cu aspiratiile locuitorilor acestora. El are ca scop principal stimularea evolutiei complexe a localitatilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu si lung.

Principalele obiective ale activitatilor de urbanism sunt:

a) îmbunatatirea conditiilor de viata prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la infrastructura, asigurarea serviciilor publice si locuintelor, convenabile pentru toti locuitorii;

b) utilizara eficienta a terenurilor, în acord cu functiile urbane adecvate si extinderea controlata a zonelor construite;

c) protejarea si punerea în valoare a patrimoniului natural si cultural ( construit );

d) asigurarea calitatilor cadrului construit, amenajat si plantat, aferent tuturor localitatilor urbane si rurale;

e) protectia localitatilor împotriva dezastrelor naturale.

Urbanismul trebuie sa reprezinte o activitate:

1) operationala, prin detalierea si delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului;

2) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localitatilor;

3) normativa, prin precizarea modalitatilor de utilizare a terenurilor si definirea destinatiei si gabaritelor cladirilor.

La elaborarea planurilor de amenajare a teretoriului si de urbanism vor fi luate în considerare si integrate principiile, obiectivele si cerintele dezvoltarii social – economice durabile la nivel national, zonal si local, in conformitate cu dispozitiile legislatiei nationale si internationale, cu orientarile si cu prevederile strategiilor si ale programelor nationale, europene si globale pentru mediu si dezvoltare durabila.

Orientarile si prevederile din planurile de amenajare a teritoriului si de urbanism se vor fundamenta pe o analiza complexa a relatiei mediu – dezvoltare, care va include evaluarea impactului acestora pe termen scurt si mediu.

II. Regimul juridic al activitatilor de urbanism si amenajarea teritoriului

În procesul de elaborare a planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului si a localitatilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos. În acest scop, organele administratiei locale, precum si persoanele fizice si juridice raspund pentru :

a) îmbunatatirea microclimatului urban;

b) amplasarea obiectivelor industriale, a cailor de transport, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuir si a altor obiective si activitati, fara a se prejudicia salubritatea, ambientul, spatiile de odihna si recreere, starea de confort a populatiei;

c) respectarea regimului de protectie a zonelor de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare în perimetrul si în zonele de protectie a acestora;

d) optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu mentinerea, întretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori, si a perdelelor de protectie stradala, a amenjamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa;