Regiunea Atlas

1. Localizare

Aşezare şi limite

Regiunea Atlas este reprezentată în principal de lanţul Munţilor Atlas, sistem montan situate în Africa de Nord-Vest, între paralelele de 30 şi 40 lat. N, pe teritoriul statelor Maroc, Algeria şi Tunisia.

Această regiune este pretabilă pentru procesele de dezagregare a reliefului, apropierea de Sahara impunând şi o modelare eoliană. Ploile sub formă de aversă ce cad pe versanţii lipsiţi de vegeţie favorizează şiroirea, torenţialitatea, curgerile noroioase şi spălarea versanţilor.

Din punct de vedere climatic, Munţii Atlas reprezintă o barieră în calea maselor de aer mediteraneene şi vestice (ce influenţează doar nordul şi vestul) şi a celor continentale (deşertice) ce influenţează partea estică. În plus, înălţimea impune o etajare a climei. Aceeasşi situaţie este valabilă şi pentru vegetaţie, faună şi soluri. De asemenea, apele sunt mai prezente către nord, în nord domină uedurile uscate.

Limite: - N - Marea Mediterană

- S – Deşertul Sahara

- V – Oceanul Atlantic

- E – Capul Sirta Mică

2. Geologie

Munţii Atlas şi unităţile adiacente seamănă mult cu cele ale Europei Sudice. S-au format prin încreţirea scoarţei terestre datorită înaintării plăcii Africane către cea Euroasiatică, făcând parte din lanţul Alpino-Carpato-Himalayan.

Individualizarea regiunii actuale s-a făcut în două orogeneze: hercinică şi alpină.

Cutările hercinice (marochide) au dus la formarea fundamentului cristalin al mesetei algeriene şi marocane (corespondentele de azi ale Podişului Shoturilor – Algeria şi Tunisia, Mesetei Marocane, precum şi ai sâmburilor cristalini, vechi ai Atlasului Înalt).

În perioada sfârşitul permianului-începutul mezozoicului formaţiunile hercinice au fost erodate şi fragmentate în blocuri.

Între uscatul hercinic (cele 2 mesete şi partea occidentală a bazinului actualei Mediterane) şi vechea platformă africană, a luat naştere geosinclinalul sud-mediteranean, având o înclinaţie sud-nord.

Cutările Alpine sunt cele care formează peisajul actual al Munţilor Atlas. Încep din Cretaciul Mijlociul, desfăşurându-se în 2 faze.

Prima fază importantă este cea pireniană ce coincide cu formarea Pirineilor în Europa Sudică. Acesta a început din Eocen şi s-a finalizat cu înălţarea Atlasului Înalt Occidental, Atlasului Mijlociu şi Atlasului Saharian. Spre sfârşitul Miocenului are loc o altă cutare ce coincide cu faza alpină sthirică, în urma acesteia luând naştere munţii litorali (Tells Riff). Sub înfluenţa cutelor, Meseta Marocană se înclină de la est la vest, către Atlantic. Pe vechile fundamente ale podişurilor s-au depus sedimente mezozoice şi cuaternale. Cele mai noi depuneri au format Câmpia Litorală Atlantică şi câmpiile din Tunisia.

Litologie

Cele mai vechi roci sunt cele cristaline care se văd la zi în Atlasul Înalt, Atlasul Mijlociu şi partea înaltă a Mesetei Marocane. Urmează depunerile de sedimente (calcare, marne şistoase, fliş şi gresii) şi fenomenele vulcanice din care rezultă andezite şi granite. În depresiuni şi câmpii apar la zi formaţiunile neogene şi cuaternare (nisiuri şi pietrişuri) şi actuale (aduse de vântul dinspre Sahara).