Resursele de apă termală din România - geografie regională a României

Introducere

S-a ales acest referat, privit prin prisma geografiei regionale, pentru a se clarifica unele aspecte legate de resursele de apă termală din România.

Pentru elaborarea acestui referat s-a consultat ca bibliografie cartea domnilor Preda I. şi Ţenu A., “Resurse de ape minerale şi termale”, cu scopul de a se identifica diferenţa dintre apele minerale şi cele termale, clasificarea acestora din urmă şi de a preciza unităţile de relief din România unde se găseşte apa termală.

Având în vedere că resursele de apă termală au o importanţă deosebită pentru dezvoltarea turismului dintr-un anumit areal, menţionez că acest referat reprezintă o documentare iniţială pentru lucrarea de licenţă cu tema “Posibilităţi de dezvoltare a turismului pe baza resurselor naturale şi antropice în Comuna Chişlaz”.

I. Caracteristici generale

Apa de ploaie care se scurge, fie la suprafaţa scoarţei terestre, fie că se infiltrează în interiorul scoarţei terestre şi reapare la zi în izvoare, în urma dizolvării unor minerale din rocile pe care aceasta le întâlneşte, sunt antrenate anumite substanţe în soluţie, rezultând apa minerală. În general sunt considerate ape minerale apele care au în general peste 0,5 g/l săruri sau conţin o sare oarecare peste un procent anume. ( Preda, I., Ţenu, A.,1981, pag. 6).

Emergenţa (izvorul), adică locul de apariţie naturală la zi a apelor subterane, se întâmplă atunci când stratele acvifere sunt afectate de eroziune sau de accidente tectonice (falii), care întrerup continuitatea stratelor şi facilitează circulaţia apelor spre suprafaţa terenului.

Izvoarele se clasifică după mai multe criterii: conţinutul în săruri (dulci, conţin sub 0,5 g/l săruri şi mineralizate, conţin peste 0,5 g/l săruri), temperatură (reci, cu temperatura sub 20° C şi calde sau termale peste 20° C), structura geologică ş.a. ( Preda, I., Ţenu, A.,1981, pag. 16).

Aşadar cea mai importantă clasificare ale apelor minerale pentru a se stabili care sunt ape termale sau nu, este clasificarea apelor minerale după temperatură, astfel că apele minerale termale au temperatura peste 20° C, acestea împărţindu-se la rândul lor, tot dupa temperatură, în: ape hipotermale, cu temperatura cuprinsă între 20° - 34° C; ape izotermale, cu temperatura cuprinsă între 34° - 37° C şi ape hipertermale, ce depăşesc temperatura de 37° C ( Preda, I., Ţenu, A.,1981, pag. 77).

Apa minerală cu temperatura de peste 20° C se formează la diferite adâncimi, aceasta, iniţial, fiind mult mai caldă în interiorul scoarţei terestre decât la ieşirea la suprafaţă. Acest lucru poate fi cauzat de căldura internă a Pământului, vulcanismul şi/sau unele procese fizico-chimice care se produc în roci.

Temperatura naturală a Pământului creşte odată cu adâncimea (gradient geotermic). Temperatura creşte în medie cu 1° C la fiecare 33 de metri adâncime (valoarea medie normală a treptei geotermice).

Activitatea vulcanică produce căldură prin magmă, care atunci când se consolideză degajă vapori fierbinţi. Aceştia în timpul migrării se răcesc şi se condensează în apă fierbinte ce apare la zi.

Reacţiile chimice cum sunt: oxidarea, reducerea, hidratarea pot degaja suficientă căldură pentru a forma izvoare fierbinţi. ( Preda, I., Ţenu, A.,1981, pag. 35-39).