Rezervații județul Neamț

Rezervatia floristica Dealul Vulpii

Rezervatia botanica sau fanetele care formeaza pajistea seculara ,,Dealul Vulpii”, este localizata pe versantul sud- vestic al dealului Vulpea, din apropierea cartierului Ciritei, component al municipiului Piatra-Neamt. Aceasta rezervatie floristica cunoscuta sub numele de ,,Ochiul de stepa”- Dealul Vulpii, a fost propusa pentru prima data si aprobata ca rezervatie naturala in anul 1971, pentru o suprafata de 2 ha, care se desfasoara in principal pe directia NV- SE, a pantelor sud- vestice, ale dealului Vulpea, unde a si fost constituita. Din faneata seculara cu o suprafata de cca. 44 ha, s-au propus numai 2 ha, care se incadreaza intr-o forma eliptica si se afla la cca. 1 km SE de cartierul Ciritei si cariera de argila comuna ( zacamantul Ciritei) exploatata de S.C. ,,Zonoceram” S.A. Piatra-Neamt. Numeroasele raritati floristice cu specii tipic xerofite de stepa, au constituit argumente temeinice pentru infiintarea acestei rezervatii botanice, in care sa fie puse sub ocrotire flora specifica din zona. Rezervatia floristica ,,Dealul Vulpii’’ in care sunt enumerate 28 de specii de plante care caracterizeaza stepa, este delimitata de autori pe pantele de SV ale Dealului Vulpea, la o altitudine cuprinsa intre 370 si 420 m, pe un sol brun de padure in degradare. Teritoriul este localizat in partea centrala a judetului Neamt, in depresiunea Cracau-Bistrita, fiind limitat la vest de muntele Pietricica ( 528,32 m) cartierul Ciritei si cariera de argila comuna Ciritei, la nord dealul Vulpea (478,0 m), la est dealul Botoaia, iar la sud pajistile si terenurile de cultura ale comunelor Izvoare si Vanatori la o altitudine cuprinsa intre 370 si 420 m, pe un sol de tip cernoziom cambic tipic si argiloiluvial in degradare.

Aparitia acestui ,,Ochi de stepa” in apropierea muntilor, este in stransa legatura cu factorii de mediu.

Regiunea Ciritei este localizata in zona de molasa a Subcarpatilor Moldovei care formeaza panza pericarpatica, cu o structura relativ complicata si care a aparut in timpul miscarilor orogenetice din faza saavica si stirica veche. Formatiunile geologice care se intalnesc in zona rezervatiei botanice sunt alcatuite din depozite ale ,,Formatiunilor cenusii si vargate“( cunoscuta si sub denumirea de,,marnele rosii de Valea Calului”) care au o diversitate deosebita de roci cu varsta Helvetiana. Formatiunea geologica este acoperita de terasa fluviala superioara de 140-160 m si medie de 100-120 m altitudine relativa, a raului Bistrita.

Vegetatia din aceasta regiune apartine zonei forestiere (etajul padurilor de foioase; stejar- fag) de silvostepa (cu specii insotitoare din stepa) si stepa (ochiuri de stepa). Pajistile primare xeromezofite si xerofite se incadreaza sub aspect floristic in provincia dacica, regiunea eurosiberiana si central- europeana. Elementele euroasiatice predomina net interferandu-se in diferite etape fitoistorice cu elemente central- europene, un numar redus de elemente mediteraniene si carpato- balcanice.

Parcul National Ceahlau

Importanta acestui parc este data de bogatia floristica si de vulnerabilitatea deosebita a ecosistemelor montane, ca si de frumusetea peisajelor din zona sa înalta.

Parcul National Ceahlau, are o suprafata de 7742,5 ha pe teritoriul judetului Neamt.

Situat in partea centrala a Carpatilor Orientali, Ceahlaul este cel mai important masiv din Moldova, cu o individualitate geografica bine conturata, reprezentand o unitate ecologica cu elemente de stricta originalitate.

In cadrul masivului Ceahlau afloreaza o mare varietate de formatiuni geologice ce formeaza mai multe unitati tectonice cu zona de panza de sariaj. Muntele Ceahlau este situat in zona flisului cretacic si reprezinta cel mai renumit si mai impresionant masiv din partea centrala a Carpatilor Orientali, care mai pastreaza inca esantioane nealterate ale naturii, dar care se afla la limita pragului ecologic al degradarii. In cuprinsul sau se pot deosebi doua trepte cu insusiri diferite: cea inferioara ajunge pana la altitudinea de 1200-1300 m; Aceasta prezinta relieful asemanator cu cel al muntilor din jur, atat ca infatisare cat si ca alcatuire geologica, vegetatie si sol. Povarnisurile prezinta o inclinare medie de 25-40 °, iar trecerea la treapta superioara se face brusc. De la povarnisuri cu panta mijlocie, in general impadurite, se trece la abrupturi golase, iar la baza acestora uneori se afla tapsane formate din sfaramaturi desprinse din stratele tari. Treapta superioara se intinde de la 1200 m pana la varfurile cele mai inalte.