Schimbările climatice

Schimbările Climatice reprezintă procesul cu caracterul cel mai global cu care se confruntă omenirea în acest secol din punct de vedere al protecţiei mediului înconjurător.

Acest fenomen ameninţă mediul ambiant, stagnează dezvoltarea economică şi prosperitatea globală. În situația creată Republica Moldova nu este o excepţie.

Schimbările Climatice au devenit o ameninţare la adresa dezvoltării durabile, iar măsurile de atenuare şi adaptare la acest fenomen trebuie să devină o prioritate in politicile naţionale.

Creşterea numărului populaţiei şi a consumului de bunuri materiale contribuie la extinderea impactului asupra mediului ambiant. Consumul excesiv al resurselor naturale a generat creşterea emisiilor gazelor cu efect de seră, provocand in ultimul secol incălzirea Pămantului şi dereglarea, in cele din urmă, a sistemul climatic global.

Aceste probleme pun comunitatea ştiinţifică in faţa dilemei de a găsi compromisul intre dezvoltarea economică şi efectele ei asupra schimbării climei.

Găsirea acestui compromis va însemna o dezvoltare durabilă a omenirii. Studiile arată că impactul incălzirii globale este direct proporţional cu nivelul de trai al populaţiei şi îi afectează cel mai mult pe locuitorii ţărilor sărace, care, de fapt, au poluat cel mai puţin (Ex. cu China și India).

Problema Schimbărilor Climatice poate fi soluţionată numai cu eforturi sinergetice ale tuturor statelor lumii.

După cum se ştie, prima acţiune de combatere a acestui proces a avut în anul 1992 la Rio de Janeiro prin semnarea Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la Schimbarea Climei (CONUSC) de către cele 198 de ţări, care au convenit să acţioneze pe termen lung în vederea stabilizării concentraţiei de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să împiedice influenţa periculoasă a omului asupra sistemului climatic.

Republica Moldova a semnat această Convenţie la 12 iunie 1992 şi a ratificat-o la 16 martie 1995.

Primul pas efectuat in cadrul CONUSC a fost elaborarea Primei Comunicări Naţionale a Republicii Moldova privind Schimbarea Climei, document ce a reflectat aspectele naţionale ale vulnerabilităţii şi adaptării, ale emisiilor din sectorul economic şi a efectuat studiul de evoluţie a climei pe teritoriul Republicii Moldova.

Cu cinci ani mai târziu (1997), la Kyoto în Japonia, ţările dezvoltate au concretizat acţiunea de combatere a schimbărilor climatice prin asumarea unor angajamente de limitare şi reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada 2008-2012 şi au identificat mijloacele de colaborare internaţională în vederea atingerii acestor obiective.

Protocolul de la Kyoto (a avut ca obiectiv limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră) a fost deschis ratificării pe data de 16 martie 1998 şi a intrat în vigoare în februarie 2005.

El a fost ratificat de 172 de ţări, cu excepţia notabilă a S.U.A. Aceste ţări se angajează colectiv de a lua măsurile necesare pentru prevenirea sau atenuarea cauzelor schimbărilor climatice şi implicit limitarea efectelor nefaste.

Acest protocol a cuprins angajamente absolute de reducere a emisiilor pentru 38 de ţări industrializate, cu o reducere globală de 5,2 % a emisiilor de dioxid de carbon până în anul 2012, în raport cu emisiile corespunzătoare anului 1990.

La 13 februarie 2003, Republica Moldova a aderat la Protocolul de la Kyoto al Convenţiei - cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la Schimbarea Climei.

Ca ţară ce nu face parte din Anexa I a CONUSC in cadrul Protocolului de la Kyoto, Republica Moldova este eligibilă pentru activităţi din cadrul Mecanismului Dezvoltării Nepoluante (MDN).

Pentru coordonarea activităţilor la nivel naţional in cadrul Mecanismului Dezvoltării Nepoluante a fost creată Comisia naţională pentru implementarea şi realizarea prevederilor Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la Schimbarea Climei, precum şi a mecanismelor şi prevederilor Protocolului de la Kyoto, aprobată prin Hotărarea Guvernului nr. 1574 din 26 decembrie 2003.

Actualmente, in Republica Moldova sunt in derulare mai multe proiecte din cadrul Mecanismului Dezvoltării Nepoluante.

Rapoartele ştiinţifice ulterioare au arătat că pentru atingerea scopului final al Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice sunt necesare acţiuni mult mai energice din partea tuturor ţărilor, inclusiv din partea ţărilor în curs de dezvoltare, astfel ca la nivel global să se înregistreze o scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puţin 50% la nivelul anului 2050 comparativ cu nivelul de emisii din anul 1990.