Seceta în Dobrogea de Sud

Aşezare:

La sud de Podişul Casimcei,delimitat de o falie majoră ce uneşte Camena din nordul Constanţei de sudul localităţii Topalu,pe malul Dunării,se desfăşoară Podişul Dobrogei de sud,regiune de platformă tipică,alcătuită din sedimente Paleozoic-cuaternare slab cutate,sub care se află şisturile Platformei Moesice.

Limita de nord are un caracter morfostructural.Ea urmăreşte de la sud,aliniamentul depresiunilor discordante Siutghiol-Ovidiu- M.Kogălniceanu-Crucea-Hazarlâcghiol.În vest şi est ,limitele au caracter morfohidrografic,urmărind abruptul dunărean şi respectiv ,faleza Mării Negre,iar în sud limita prezintă un caracter convenţional,ea fiind dată de frontiera de stat cu Bulgaria,podişul înaintând,cu aceleaşi trăsături,până către Valea Batovei.

Între aceste limite,Podişul Dobrogei de sud are cea mai mare suprafaţă dintre toate subunităţile dobrogene(5335 km2,adică 47,8% din suprafaţa Podişului Dobrogei).

Mai mult de jumătate din suprafaţa Podişului Dobrogei de Sud este situată la 100-200 m altitudine absolută.Caracteristica acestei subregiuni,suspendată între două nivele de bază scăzute – Dunărea de vest şi Marea Neagră la est -,o constituie faptul că aici se găseşte o întinsă arie endoreică.

Structura geologică:

Sub raport geologic,Podişul Dobrogei de Sud se suprapune integral Platformei Moesice,cu soclu cristalin,acoperit de formaţiuni depuse în ciclurile de sedimentare:Cambrian - Westfalian,Permian - Triasic,Bathonian superior - Mastrichtian,Eocen – Oligocen şi Badenian superior – Romanian.

Soclul Platformei sud-dobrogene,alcătuit din gnaise granitice şi şisturi cristaline mezometamorfice de vârstă Proterozoic inferior sau Arhaic,este îmbucătăţit într-un system de tip horst-graben.Depozitele aflate la zi au o poziţie cvasiorizontală sau slab monoclinală rezultată din largi bombări ( anticlinoria, sinclinorii, domuri de platformă), faliile la zi fiind o excepţie.

Sub aspect petrografic,la zi predominante sunt depozitele loessoide(90%),urmate de calcare,marnocalcare(7% la zi,75% la baza loessului) gresii,conglomerate, nisipuri,pietrişuri şi argile.

Relief:

Valoarea medie altitudinală este de 75-100 m,ca urmare,este cel mai coborât podiş din ţară.Altitudinea maximă este de 235 m ( Culmea Băltăgeşti-Dl. Alde Bair),iar cea minimă este de -1 m ( pe ţărmul lacului Techirghiol ).

Deseori,se spune că Podişul Dobrogei de Sud este tabular şi neted ca o câmpie.În realitate podişul prezintă orientare,pante şi fragmentare diferită,ondulări şi,uneori căderi altitudinale rapide.Gruparea acestor elemente conturează,cel puţin,patru situaţii morfologice (cu semnificaţie în evoluţie).

Cumpăna de ape dintre Dunăre şi Marea Neagră are un mers sinuos ,fiind abătută când spre fluviu ( Dl. Movilele Înşirate 213 m,la circa 12 km),când spre mare(la obârşia Văii Carasu,54 m lâgă Constanţa,la 4 km de mare);ea are o altitudine diferită şi în mai multe locuri îşi pierde pur şi simplu funcţia.Astfel,dacă între Palas- Constanţa şi Negru Vodă,cumpăna rămâne mai joasă decât “linia marilor înălţimi”,care se găseşte abătută către Dunăre,la sud de Topraisar,ea traversând o vale(Sânar),iar în arealul poliilor de la Mereni şi Negru Vodă nu se mai prezintă ca o singură linie,ci, ”ca o zonă de cumpănă”,putând fi numită “cumpănă dublă”.Toate aceste aspecte au fost hotărâte de mişcările recente de basculare,de evoluţia sistemelor hidrografice în raport cu cele două nivele de bază din vest şi est şi de modelarea podişului,pe mari suprafeţe,în system carstic.

Culoarul Carasu,cu poziţie transversală în locul unde podişul are lăţimea minimă(60 km),se înscrie ca partea cea mai coborâtă cu înclinare inversă.La obârşia Văii Carasu,altitudinea este de 54 m,iar pe mai mult de jumătate din lungimea sa,lunca oscilează între 5 şi 10 m(mai jos decăt lunca Dunării la Cernavodă).Având o lăţime de 0,5-1,5 km la nivelul luncii şi de 3-5 km la partea superioară,culoarul apare ca o veritabilă depresiune între Dunăre şi Marea Negră.Pe fiecare latură,în lungul Dunării şi a ţărmului Mării Negre apare o fâşie (lată de 2-10 km),mai joasă faţa de nivelul general al podişului,dar care domină lunca Dunării(cu 50-100 m) şi nivelul mării (cu 20-60 m),ca o “prispă“.Ea pătrunde şi în lungul văilor mari, sugerând o evoluţie de tip pediment.