Stațiunea Slănic Moldova

Slanic Moldova este un oras situat in estul Romaniei în judetul Bacau cu o populatie de 5.017 locuitori. Cunoscuta localitate balneara, Slanic Moldova este situata pe versantul estic al Carpatilor Orientali (în masivul Nemira) la înaltimea de 530 m pe valea râului Slanic (un afluent al raului Trotus). Orasul se desfasoara într-o depresiune acoperita de paduri defoioase si conifere, intr-o vale inconjurata de paduri de fagi si brazi, la 84 km sud-vest de Municipiul Bacau (resedinta Judetului Bacau).

Clima:

Datoritã asezãrii sale într-o depresiune adâncã, pe versantul estic al Carpatilor Rãsãriteni, care o deosebeste de alte localitãti din zona de coline, Slãnic Moldova are un climat de tranzitie între climatul de dealuri si cel subalpin, cu veri nu prea cãlduroase si ierni blânde. Media anuala a temperaturii este de 7,1 grade C. Aerul este pur, bogat în aerosoli rãsinosi, în ioni negativi de oxigen datoritã circulatiei maselor de aer ozonat. Vegetatia este abundentã si pãdurea coboarã pânã la marginea statiunii.

Acest lucru conferã Slãnicului-Moldova si caracterul de statiune climatericã, oferind vizitatorilor posibilitatea de curã de aer de o deosebitã puritate.

Vegetatia si fauna:

În regiunea vãii Slãnicului, desi înãltimea muntilor nu este asa de mare, datoritã însã orientãrii crestelor, formei vãilor si conditiilor climaterice, sunt reprezentate mai multe etaje de vegetatie: pãduri de fag, pãduri de brad si pajisti subalpine.

O limitã între pãdurile de fag si pãdurile de brad nu se poate stabili. Pe coastele însorite ori pe plaiuri, pãdurile de fag se urcã pânã la 1000 m. La limita superioarã a acestora, se ivesc arinii si mesteacãnul alb. În pãdurile din valea Slãnicului, trãiesc vietuitoare specifice pãdurilor de munte: ursi (Ursus carpathicus), lupi (Canis lupus), vulpi (Vulpes vulpes), mistreti (Sus scrofa), veverite (Sciurus vulgaris) etc.

Atractii turistice:

- Izvoarele minerale

Statiunea Slanic Moldova este renumita pentru izvoarele sale de ape carbonate, bicarbonatate, usor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice si oligominerale, izvoare descoperite inca din anul 1801. In 1852 s-au efectuat primele teste chimice, iar in 1877 au aparut primele instalatii balneare. De-a lungul timpului, calitatile apelor minerale descoperite aici au fost confirmate prin medaliile obtinute la expozitiile internationale de la Paris, Viena, Frankfurt/Main.