Suprapopularea

ANTROPOSFERA

Creşterea populaţiei este principalul factor de presiune asupra Terrei, având o influenţa majoră asupra tuturor componentelor Sistemului Terestru. Simion Mehedinţi, întemeietorul geografiei moderne româneşti, considera omul „ ca pe unul din agenţii cei mai activi în modificarea raportului sferelor şi prin urmare ca unul din factorii geografici de căpetenie”

La începutul mileniului I, când Imperiul Roman îşi desfăşura pregătirile de extindere la nord de Dunăre în Dacia, populaţia Terrei număra circa 300 de milioane de oameni concentraţi mai ales în Asia şi Europa. Ritmul de creştere este moderat şi se înregistrau pierderi masive de vieţi omeneşti prin războaie şi epidemii.

În jurul Mării Mediterane şi în Asia Centrală pădurile erau în cea mai mare parte defrişate deja, iar pajiştile erau utilizate deja pentru agricultură şi se înregistrau procese intense de eroziune a solurilor şi inundaţii. Degradarea mediului avea totuşi un ritm mai lent decât în prezent. Civilizaţia sumeriană a determinat degradarea şi salinizarea solurilor irigate din bazinurile râurilor Tigru şi Eufrat între anii 7000 şi 2000 î.Hr. Despăduririle din bazinul superior al celor doua râuri însoţite de intensificarea eroziunii au contribuit la colmatarea canalelor de irigaţii. Tăierea cedrilor din Liban a început în jurul anilor 2600 î. Hr. În scopul construirii corăbiilor feniciene şi a templelor. După două milenii, versanţii munţilor erau degradaţi în cea mai mare parte.Aceleasi cauze legate de supraexploatarea terenurilor despădurite pentru agricultura, eroziunea şi degradarea treptată a agrosistemelor terasate au dus la distrugera Imperiului Maya.

În Evul Mediu conflictele militare şi epidemiile au continuat să facă ravagii greu de imaginat. Ciuma bubonica, spre exemplu, a ucis 25 de milioane de oameni în Europa în sec. al XIV- lea.

Dublarea populaţiei s-a realizat după 16 secole, iar la 1750 se înregistrau 760 de milioane de locuitori. Datele statistice ale Naţiunilor Unite (Population Reference Bureau) pun în evidenţa că în sec. al XVIII- lea, odată cu începutul revolutiei industriale, populaţia Terrei a atins primul miliard de locuitori, ritmul de creştere fiind din ce în ce mai accelerat (creştera anuală era de 0.5%) în legătură cu îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, cu creşterea productivităţii muncii şi cu progresele realizate în domeniul medicinei.

Creşterea era datorată nu atât maririi numărului de naşteri, cât mai ales reducerii mortalităţii. Acest fenomen s-a accentuat treptat în sec. XX când rata de creştere a populaţiei s-a accelerat treptat ajungând la 2% în 1960. Secolul al XX-lea a început cu 1,6 miliarde locuitori şi s-a încheiat cu 6,1 miliarde.

La sfarşitul anului 2005 populaţia era de 6,5 miliarde locuitori şi va continua să crească cu 27 milioane pe an. Cele mai accentuate creşteri s-au înregistrat în ţările în curs de dezvoltare din Asia din regiunea Pacific şi din Africa, unde 6 ţări au contribuit cu peste 50% din creşterea globală anuală: India cu 21,1%, China cu 13,6%, Pakistanul cu 4,8%, Nigeria 3,9%, Bangladesh 3,7% şi Indonezia 3,6% (United Population Division, 2001).

În anul 2030 populaţia Terrei va atinge probabil 8 miliarde locuitori, trei cincimi urmând să locuiască în mediul urban. Creşterile vor fi inegale: în ţările dezvoltate populaţia va creşte cu un ritm de sub 2% în timp ce acestă creştere va fi de 40% în ţările sărace.Conform unor evaluări ale Diviziei de Populaţie din cadrul Naţiunilor Unite, populaţia se va stabliza în jurul anului 2050 la circa 10 miliarde de locuitori, care este şi cifra medie corespunzătoare capacităţii de suport a Terrei.

DIFERENŢIERILE PRESIUNII ANTROPICE PE TERRA

Populaţia este repartizată neuniform pe glob, cele mai reduse densităţi fiind înregistrate în zonele polare şi în deşerturi. Aproape 90% din populaţia Terrei este localizată în Emisfera Nordică, cu o concentrare mai mare între 20º şi 60º latitudine nordică. Circa 80% din populaţie este amplasată în regiunile de câmpie şi de dealuri joase la altitudini sub 500 m. O atracţie deosebită o exerciză zonele de coastă care concentrează circa două treimi din populaţia globului. Mari concentrări de populaţie se înregistrează în estul şi sudul Asiei, în Europa şi în partea nord-estică a Satelor Unite .

Dacă în anul 1900, când Terra era locuită de 1,6 miliarde locuitori, ponderea populaţiei urbane era de numai 14%, în prezent s-a ajuns la peste 50% urmând a în anul 2030 circa trei cincimi din populaţia globului să fie concentrată în oraşe.

Creşterea populaţiei din sec. XX a fost însoţită de o degradare fără precedent a mediului şi de consum imens de resurse, deşi s-au înregistrat şi unele progrese în ameliorarea componentelor fizice şi biotice ale Terrei.

Astfel eroziunea solurilor în acest secol a produs o îndepărtare a orizonturilor fertile de sol similară cu cea înregistrată în ultimii 1000 de ani, iar utilizarea resurselor energetice a fost de 10 ori mai mare decât în acelaşi ultim mileniu. Circa 75% din încălzirea globală a climei din ultimul secol este atribuită influenţelor umane ( UNEP, 2002).