Tibet

Caracteristici generale

Regiunea Autonomă Tibet ocupă o arie vastă de platouri şi munţi (1221600 km²), fiind situată în Asia Centrală. Se învecinează cu provinciile: Xinjiang Uyghur (în partea de nord-vest), Qinghai (în partea de nord-est), Sichuan (la est), Yunnan (sud-est), Kasmir şi statele Myanmar, India, Bhutan şi Nepal (în partea sudică). Înainte de anul 1950, Tibetul a fost în mare parte izolat de restul lumii, acest lucru contribuind la conturarea unor comunităţi culturale şi religioase marcate de budismul şi limba tibetană. Pe parcursul afirmării identităţii sale culturale, s-au făcut eforturi reduse pentru a facilita comunicarea cu exteriorul, această politică având la momentul actual profunde reverberaţii negative, legate mai ales de dezvoltarea economică a regiunii.

Procesul de încorporare a Tibetului în cadrul Republicii Populare Chineze a debutat în anul 1950 şi a rămas o problemă extrem de controversată. Mulţi tibetani consideră acţiunile şi politicile statului chinez ca fiind ameninţări profunde cu caracter invaziv, însăşi prezenţa populaţiei chineze în teritoriul tibetan fiind percepută ca o ocupaţie de către o putere străină. Chinezii, pe de altă parte, consideră că Tibetul a fost parte de drept din China timp de două secole şi că au contribuit din plin la eliberarea acestei regiuni de la instaurarea unui regim represiv, în care mare parte din populaţia locală ar fi trăit în iobăgie.

Fig.1. Poziţia geografică a Regiunii Autonome Tibet

În anul 1959 a avut loc o mare revoltă împotriva administrației chineze, în urma căreia Dalai Lama, liderul spiritual al budiştilor a trebuit să se refugieze şi să formeze un guvern în exil, la Dharamsalla, în nordul Indiei. În luna martie 2008 au avut loc mari proteste ale tibetanilor, inclusiv în regiuni din China care nu fac parte din Tibet, proteste care vizează independenţa regiunii, deşi Dalai Lama afirmă că acest lucru nu este vizat în mod necesar. Protestele cer ca lui Dalai Lama să i se permită să revină în Tibet. Se propune ca Tibetului să i se acorde cel puțin o autonomie sporită, sub conducerea lui Dalai Lama, asemănătoare cu cea din anii ‘50, înainte ca acesta să se refugeze în exil, însă autorităţile din China nu sunt de acord cu concesiile politice, ci au concentrat forţe poliţieneşti pentru ţinerea sub control şi afirmă că tulburările se datorează exclusiv lui Dalai Lama.

Protestatarii au considerat Jocurile Olimpice de vară din 2008 care au avut loc la Beijing ca o bună oportunitate de a-şi face cunoscute revendicările. Protestele au început chiar de la aprinderea flăcării olimpice.

Există un adevăr în ambele afirmaţii, deşi opinia publică din afara Chinei (mai ales cea din Occident), a tins să ia partea Tibetului ca stat independent (sau cel puţin regiune autonomă). În momentul de faţă există şi o serie de opinii contrarii ideii de independenţă a Regiunii Autonome Tibet, statele care se opun fiind de regulă federaţii, încercând astfel prin politica dusă evitarea fragmentării şi a apariţiei diviziunilor teritoriale independente din sânul lor, considerând acest fapt ca fiind generator de disfuncţii şi diminuare a puterii.

Relieful

Acum 20 de milioane de ani,a avut loc ciocnirea plăcilor continentale:cea asiatică, europeană şi cea indiană, în urma căreia a rezultat cel mai tânăr platou din lume - Platoul Qinghai-Tibet. Munţii care s-au format în urma ciocnirii plăcilor reprezintă scheletul platoului Tibet. Munţii Kunlun se desfaşoară de la vest la est în nordul platoului Tibet. Tot în nord se desfaşoară depresiunile Tarim şi Qaidam.

Fig.2. Podişul Tibet

Regiunea Autonomă Tibet ocupă cea mai mare parte din Podişul Qinghai-Tibet, cunoscut şi sub denumirea de “acoperişul lumii”. Acest podiş este cel mai înalt din lume, având o altitudine medie de 4785 m şi o suprafaţă de peste 2 mil km². Podişul Tibet este un fragment al scutului chinez care a fost antrenat în mişcările orogenice ce au condus la formarea Munţilor Himalaya şi Karakorum. Morfologia de ansamblu a podişului evidenţiază prezenţa suprafeţelor plane în asociere cu depresiunile endoreice şi a lanţurilor montane de peste 6000-7000 m orientate vest-est.