Toplița și Mănăstirea Sântul Prooroc Ilie

Analiza evolutiei istorice a asezarii TOPLITA cu primele urme de locuire poate începe cu antichitatea când aici traiau dacii liberi si carpii, Ptolemeu indicând în acest tinut prezenta cetatii Sangidava. Ca si în alte parti locuite de dacii liberi populatia formata din obsti satesti agropastorale folosea în comun pamântul, pasunile, fânetele, padurile si muntii ce-i înconjurau. Dupa cucerirea romana aceasta zona a intrat în legaturi cu colonisti romani prin intermediul pastorilor de la stânele montane de varat, mai târziu daco-romanii din Valea Gurghiului pastrau legaturi cu dacii liberi si carpii de pe versantul estic al lantului montan din jurul Toplitei. În secolele urmatoare zona va ajunge sub stapânirea gotilor si carpilor, iar mai târziu a slavilor, obstile satesti agropastorale ale autohtonilor dainuind pâna în secolele XIII-XIV, dupa unele surse.

În anul 1453 domeniul cetatii Gurghiu era format din 26 de atezari omenesti alcatuind unul din scaunele importante de pe versantul vestic al Carpatilor Orientali în strânse legaturi cu zona Toplitei ce apartinea de Scaunul Gheorgheni, înca slab populata pâna în secolul XVIII. Printre marturiile care atesta vechimea asezarii de pe cursul superior al Muresului se afla si toponimul actualei localitati, de origine slava, ''Toplita'' desemnând locul de unde izvoraste un suvoi de apa calda, toponim care s-a pastrat pâna astazi ca de altfel si izvoarele mezotermale de pe teritoriul Toplitei.

În toata perioada evului mediu românii au vietuit pe aceste locuri fara întrerupere rasfirati pe vaile muntilor, ei constituind cea mai veche populatie majoritara, alaturi de ei s-au asezat de-a lungul timpului si alte etnii, dintre care cele mai importante erau ale maghiarilor si secuilor.

Unele documente ale epocii vorbeau despre organizarea românilor care în timpul marii invazii tataro-mongole de la 1241 au aparat trecatorile Carpatilor printre care si Tulghes, în aproprierea Toplitei, împreuna cu secuii. Cea mai veche marturie documentara cartografica despre TOPLITA este din anul 1382, harta care situeaza ''Toplita'' la confluenta dintre munte, lunca si pantele însorite, la distanta de locurile mlastinoase de lânga râul Mures.

Pe la mijlocul secolului al XV-lea nucleul asezarii se gasea probabil la confluenta pârâului Toplita cu Muresul, înainte de intrarea acestuia în defileul Toplita-Deda. Teritoriul localitatii s-a extins apoi pe Valea Toplitei în amonte, în stânga si în dreapta Muresului, cu timpul conturnându-se apoi satele apartinatoare care s-au mentinut azi fiind cartiere ale actualului municipiu: Vale, Moglanesti, Luncani, Magherus, Zencani, Calimanel, Vâgani. Defrisarea padurilor a creat ochiuri pentru vetre, iar apa Muresului si a afluentilor a favorizat plutaritul, contribuind la dezvoltarea si evolutia economico-sociala a asezarii.

În evul mediu TOPLITA apartinea de Scaunul Secuiesc Ciuc (Gheorgheni) fiind numita si Toplita Giurgeului. Mai apoi a apartinut de comitatul Turda. Se pare ca Toplita si împrejurimile ei se bucura de o larga autonomie administrativa, juridica, si militara. Aceasta libertate trebuia însa compensata prin obligatii asumate în slujba statului feudal. Cu ocazia rascoalelor din 1415, 1506, 1511, 1514, pentru mentinerea autonomiei locale si pentru drepturile sociale, unele surse sustin ca locuitori din Toplita si împrejurimi au raspuns chemarii capitanilor de scaun. Dupa reprimarea razboiului taranesc condus de Gheorghe Doja a urmat, ca si în alte parti o perioada de legiuri aspre, taranii devenind iobagi.

Prin hotarârea Dietei Transilvaniei de dupa 1562 multe familii taranesti au fost fortate sa treaca la starea de iobagie, desi rasfirate, unele erau destul de înstarite, având proprietati. În ciuda contradictiilor sociale dezvoltarea generala a zonei TOPLITA din secolele urmatoare a înregistrat un adevarat progres, initial practicându-se mai ales pastoritul, cresterea animalelor, vânatoarea si pescuitul.

Documentele Hurmuzaki atesta o economie pastorala deosebita într-o zona de transhumanta si de întretinere a unor legaturi necontenite cu Moldova, vorbind de o ''necontenita trecere de oi si de produse ale acestora din Ardeal în Moldova, de la stânele multe ce au acolo''. A existat drumul comercial numit chiar ''drumul oilor'', care trecea prin Târgu Mures, Reghin, Deda, Toplita, Borsec, Tulghes, iar de aici spre iarmaroacele din Moldova. Pe aceasta cale de comunicatie existau din loc în loc târguri unde se vindea brânza, lâna, slanina si vite. Înca din vechime pasul Tulghes reprezenta unul din punctele de numararea oilor si de vama. Tot prin TOPLITA trecea si drumul comercial spre Bistrita unde un document, tot din colectia Hurmuzaki ne atesta ca locuitorii din TOPLITA si din zona vindeau la un moment dat animele Bistritei. Datorita fiscalitatii excesive a avut loc o rascoala antihabsburgica (1703-1711 ) la care au participat si locuitori români si secui din zona Toplitei. Mai târziu cunoscuta rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan ( 1784-1785 ) a dus la framântari ce au cuprins si satele Zencani, Toplita , Bilbor si Tulghes, dovada stând hotarârile autoritatilor privind predarea armelor, pustilor de catre tarani.

TOPLITA era în anul 1785, conform conscriptiei urbariale, un sat de iobagi având 227 de gospodarii cu 225 familii, însumând o populatie de 1275 suflete. Recensamântul lui Iosif al II-lea din acelasi an da 254 de familii pentru a înregistra o populatie de 1470 de suflete. Statistica facuta de generalul Buccow împreuna cu baronii Diltterich si Monhringer pe criterii confesionale (1760-1762) consemna 79 de familii neunite (ortodoxe), 4 preoti si o biserica ortodoxa.

Locuitorii Toplitei au participat la marile evenimente istorice ale neamului, implicându-se în cadrul revolutiei de la 1848-1849, alaturi de cei din satele vecine Stânceni, Subcetate, Sarmas, sustinând razboiul pentru dobândirea independentei României în 1877-1878. Razboiul de reîntregire a neamului din 1916-1918 a lasat urme si pe aceste locuri, marturie fiind Monumentul-mausoleu de