Traseu turistic în Munții Făgăraș

Muntii Fagarasului fac parte din lantul Carpatilor Meridionali. Ei se întind între Masivul Piatra Craiului si Defileul Oltului de la Turnu Rosu pâna la Cozia pe o distanta ceva mai mare de 70 km. În latime masoara 40 km, acoperind o suprafata de aprox. 3000 km2.

Asezare, Limite. La nord, Muntii Fagarasului sunt marginiti de Depresiunea Fagarasului, cunoscuta si cu numele de tara Fagarasului sau tara Oltului. La vest, Valea Oltului constituie o demarcatie foarte precisa între Muntii Fagarasului de o parte, si Muntii Lotrului, respectiv Muntii Capatânii, de partea cealalta. Spre sud, culmile masivului se continua cu Muscelele Argesului si Câmpulungului. sirul depresiunilor Câmpulung, Bradetu, Arefu, Jiblea concretizeaza într-o anumita masura limita sudica. Limita estica a Muntilor Fagarasului a fost si mai este înca subiect de discutie între specialisti. Ea poate fi plasata într-o zona cuprinsa în dreptul Vaii Dâmbovitei. Din punct de vedere turistic se poate considera ca linie de demarcatie pârâul Tamasului, Bârsa Tamasului si Curmatura Foii, aceasta fiind granita unde roca devine de alta natura (pe Tamas sisturile cristaline sunt pe partea dreapta, calcarele Pietrei Craiului pe malul opus). Limita de demarcatie cu Iezer  Papusa (Fagarasul Sudic) este formata tot de Valea Dâmbovitei cu pârâul Boarcasu si pârâul Oticu pâna la Râul Doamnei.

Geologie. Muntii Fagarasului s-au ridicat in timpul orogenezei alpine, in perioada cretacica, ultima din era mezozoica; ei sunt formati din roci metamorfice, in majoritatea lor predominand sisturile cristaline. In alcatuirea crestei principale intra roci mediu metamorfozate: sisturi argintii (micasisturi), paragnaise cu intercalatii de amfibolite si calcare cristaline.

Versantul nordic, zona impadurita, este alcatuit din sisturi cloritoase si sericitoase cu intercalatii de calcare si cuartite care sunt roci slab metamorfozate. Pe versantul sudic, se intalnesc sisturile cristaline cele mai puternic metamorfozate, gnaisele (gnaisul de Cumpana, gnaise cuarto-feldspatice, paragnaise micacee).

Relieful. Muntii Fagarasului se prezinta sub forma unei creste principale, o veritabila coloana vertebrala orientata pe directia est-vest din care se desprind mai multe culmi laterale atât spre nord cât si spre sud. Privita dinspre nord, creasta principala apare ca o însiruire de vârfuri separate prin sei putin adânci. Între vârful Lutele (2176 m) la est si Gavanul (Lacustele, 2135 m) la vest, pe o lungime de 45 km, co o singura exceptie (Curmatura Zârnei) creasta se mentine la o altitudine mai mare de 2100 de m.