Triunghiul Bermudelor

Triunghiul Bemudelor reprezinta spatiul marin, de forma triunghiulara, situat în Oceanul Atlantic, cuprins între Insulele Bermude, Puerto Rico si Peninsula Florida. Denumit si Triunghiul Diavolului, acesta a devenit un subiect de mare interes începând cu secolul a XIX-lea. La acea vreme, marinarii se temeau de aceasta zona, despre care se povesteste ca „înghitise” numeroase vase.

Actul de nastere al notorietatii fenomenului îl considera ziua de 5 decembrie 1945 si este legat de disparitia unei escadrile de cinci bombardiere americane „Avenger”, din familia faimoaselor D.C.-uri. În acea zi, la putin timp dupa ora 14:00, pe un cer curat si albastru, „Zborul 19” (cum a fost codificat) a decolat de la baza Fort Lauderdale din Florida, pentru a efectua o patrulare de rutina, deasupra Atlanticului, în zona arhipelagului Bahamas, dar aparatele au disparut. Un avion de salvare, plecat de la baza din Banana River la ora 19:27 (care urma sa se întoarca la 20:30), va disparea, la rândul lui, în ciudatul triunghi. Capitanul unui vas care patrula prin zona avea sa declare ca, la ora 19:50, a vazut o explozie pe cer si ca i-sa parut ca avionul luase foc în aer, înainte de a lovi apa si de a exploda. A doua zi, marina americana a facut ample cercetari, fara a gasi însa vreo urma a avioanelor.

În anii care au urmat, misterioasele disparitii de nave si avioane au continuat, celebrul Triunghi ale Bermudelor dobândind o reputatie tot mai funesta. Povestirile fantastice, ca s-au adaugat legendei, mentionau faptul ca, în zona, instrumentele de navigatie ramâneau în pana, busolele nu mai functionau, vapoarele se scufundau în ape care fierbeau, iar avioanele explodau.

Termenul „Triunghiul Bermudelor” a aparut pentru prima oara în anul 1964, într-un articol publicat într-o revista americana. Triunghiul a devenit un mit, loc de atractie irezistibil pentru amatorii de senzatii tari.

Ulterior au fost emise numeroase si variate ipostaze, care mai de care mai bizare, mai socante sau chiar aberante, pentru a explica aceste disparitii. Una dintre aceste explicatii exotice afirma ca disparitiile de nave si de persoane s-ar datora „ultimilor descendenti ai Atlantidei”, acel tinut misterios disparut la rândul lui, si ca navele aeriene si maritime a fi fost de fapt „transferate” în lumea atlantilor.

O alta supozitie considera ca disparitiile se datoreaza extraterestrilor, desi ipoteza existentei acestora si a O.Z.N-urilor nu a fost validata…De asemenea, pornindu-se de la teoria einsteiniana despre spatiu si timp, a mai fost emisa si ipostaza potrivit careia navele maritime, avioanele si pasagerii au fost translatate într-o alta dimensiune a Timpului si Spatiului, printr-un fel de falie spatio-temporala, prin proiectarea lor într-o lume paralela.

Alti cercetatori au încercat sa demitizeze Triunghiul si sa rezolve misterul apelând la cauze naturale. Dupa acestia, accidentele petrecute în zona incriminata s-ar fi petrecut din cauza unor pene mecanice, a unor erori umane sau, mai ales, a capriciilor meteorologice.

Dintre explicatiile stiintifice, aparute în diverse surse de informare, ar fi amintit de: uraganele, vârtejurile, trombele si antitrombele marine, tornadele inverse, anomalia magnetica si fluxurile magnetice, turbulenta atmosferica, vibratiile aerului (cunoscute sub numele de „glasul marii” sau „glasul furtunii”), emanatiile postvulcanice de gaze etc.

Se cunoaste faptul ca perimetrul Triunghiului Bermudelor este traversat de Gulf Stream (Curentul Golfului), cel mai mare curent marin situat în Atlanticul de Nord, un curent puternic, cald, care genereaza o vreme foarte dificila. Acesta transporta un volum de apa de 100 de ori mai mare decât debitul tuturor râurilor de pe glob, luate la un loc, cu o viteza de 45-60km/h. Ca urmare, se apreciaza ca acesta ar fi capabil sa transporte foarte repede „resturile” unei catastrofe, ceea ce ar explica dificultatile întâmpinate în gasirea resturilor epavelor. Se pune totusi întrebarea: de ce s-au produs atâtea accidente enigmatice în aceasta zona? Dupa sase ani de cercetari, geologii americani si germani considera ca pot explica misterul unui dintre cele mai mediatizate mistere ale lumii. Pe baza studiilor efectuate în adâncul Oceanului Pacific, la 100 de kilometri de coasta statului Oregon (S.U.A.), savantii au ajuns la concluzia ca pe fundul întregului Ocean Planetar se afla cantitati uriase de gaz metan amestecate cu apa. Acest amestec, extrem de inflamabil (produs de emanatiile sedimentelor, aflate în descompunere, de pe fundul oceanelor), se gaseste, din cauza presiunilor imense la care este supus, în stare solida, mai exact sub forma unor blocuri de gheata. Energia înmagazinata în acest compus ar fi de doua ori mai mare decât a oricarui tip cunoscut de carbune, gaz natural sau petrol.