Tsunami

Tsunami sau valul mareic reprezintă o undă energetică de tip mecanic ce se propagă prin apa oceanelor, ca urmare a producerii unor erupţii subacvatice sau a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9 grade pe scara Richter).

Valul tsunami (din limba japoneză: val de port) se propagă diferit faţă de valul obişnuit. În larg, la ape adânci, valul mareic prezintă viteze foarte mari: de la 300m/s la 700m/s, şi se propagă în toată masa apei (pe toata adâncimea oceanului), nu doar la suprafaţă, ca valul obişnuit.

În larg, aceasta undă poate trece neobservată, deoarece valurile pe care le produce nu ating mai mult de un metru. Dar, când unda ajunge în apropierea ţărmurilor, datorită adâncimii reduse, valurile sunt din ce în ce mai inalte şi se abat asupra malurilor, măturând tot ce le stă în cale. Uneori, marea se retrage, apoi revine în forţă. Valurile succesive strivesc sau împing spre interiorul uscatului oameni şi vite, ambarcaţiuni şi case, apoi, când se retrag, aspiră victimile şi dărâmăturile.

Semne de coastă la apariţia unui tsunami.

La început, apa oceanului se retrage ca din senin. La orizont apare un mic zid de apă sau "vălurele", dispuse unele peste altele, ce se reped spre uscat. Apa ocupă cu viteză spaţiul gol creat, şi intră cu viteza mare pe plajă.

Fig.1

Pentru monitorizarea acestor valuri, s-au înfiinţat numeroase organizaţii. Există 23 de naţiuni din jurul Pacificului care cooperează pentru a supraveghea în permanenţă adâncurile mărilor, în special cu ajutorul seismografelor. Rezultatul măsurărilor este transmis prin satelitul GEOS la centrul de control internaţional din Hawaii. Când se produce un seism submarin, semnalul de alarmă transmis chiar în minutele următoare, permite evacuarea pupulaţiei înainte de sosirea unui tsunami.

Fig.2 Animaţie care ilustrează propagarea valurilor tsunami în Oceanul Indian

Cutremurul din Oceanul Indian, din 2004 a fost un seism submarin cu o magnitudine de 9,0 grade pe scara Richter desfăşurat în estul Oceanului Indian pe 26 decembrie 2004 (la 00:58 UTC, sau 07:58 ora locală). Cutremurul, care a avut epicentrul în mare, aproape de coasta nordică a insulei indoneziene Sumatra, a provocat o serie de valuri tsunami care au afectat regiunile costiere ale unui număr de opt ţări asiatice şi care au cauzat moartea a peste 120.000 de persoane. Acesta a fost al cincilea cel mai puternic cutremur din istoria modernă (de când sunt înregistrate cu ajutorul seismografelor).

Mai multe valuri tsunami au lovit regiunile costiere din Oceanul Indian, devastând regiuni întregi, printre care insula Phuket, Tailanda, Aceh (Indonezia), coasta de est a Sri Lankăi, zonele costiere din statul Tamil Nadu (Indiei) şi chiar şi locuri mai îndepărtate precum Somalia, care se află la 4.100 km est de epicentru.

Fig.3 Populara staţiune turistică de la Kalutara din Sri Lanka la retragerea apelor.

Numărul de victime confirmate datorate seriilor de tsunami şi indundaţilor este de 155.279, iar alte câteva mii de persoane au fost date dispărute. Peste un milion de gospodării au fost distruse.