Turismul Cultural în România

1. Potenţialul cultural

România are un patrimoniu cultural-istoric şi etnofolcloric de mare valoare şi atractivitate turistică. Există peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes naţional şi internaţional, între care se remarcă: biserici şi ansambluri mănăstireşti, monumente şi ansambluri de arhitectură şi de artă, ansambluri arhitecturale urbane, centre istorice şi situri arheologice, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetăţile dacice, cetatea Sighişoara etc.).

Tezaurul etnografic şi folcloric românesc este de asemenea de mare originalitate, fiind reprezentat prin: arhitectura specifică satelor din provinciile istorice româneşti; bisericile de lemn din Maramureş şi Sălaj; prelucrarea lemnului; portul popular; arta decorării; manifestări etnoculturale şi religioase tradiţionale; târguri şi expoziţii muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane expoziţionale etc.

Această formă de turism este susţinută de o capacitate de cazare care reprezintă 12,9% din totalul locurilor existente la nivelul întregii ţări, în ultimii ani înregistrându-se o diminuare a acesteia, ca urmare a schimbării destinaţiilor unor unităţi de cazare. Numărul turiştilor străini în turismul cultural religios a crescut cu 28,5%.

Aspectele problematice cu care se confruntă acest tip de turism sunt legate de

infrastructura de acces la siturile arheologice, monumentele de arhitectura învechită şi insuficientă, lipsa spaţiilor de parcare dotate cu puncte de informare şi promovare a obiectivului cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru fortificaţii, cetăţi medievale, biserici, monumente istorice şi mănăstiri, lipsa spaţiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj.

2. Analiza SWOTPuncte tari- bogăţia patrimoniului cultural material şi imaterial al României;- multiculturalitatea spaţiului românesc;- numărul relativ mare de obiective turistice incluse în lista patrimoniului mondial UNESCO;- existenta unei reţele de structuri turistice cu funcţiuni de primire la nivel de 3* şi 4* în toate oraşele importante din România respectiv în principalele regiuni etnografice;- existenta unor personalităţi pe plan mondial în ceea ce priveşte cultura – Enescu, Brâncuşi;- avantaj competitiv din punct de vedere al turismului cultural în comparaţie cu principalele destinaţii din regiune.

Puncte slabe

- nivelul de pregătire destul de redus al ghizilor din turismul cultural (circuite în mod special) şi al ghizilor de la diferite obiective turistice;

- neperceperea obiectivului turistic ca o sursă financiară suplimentară nici de gestionării acestora şi nici de comunitatea locală;

- marketingul obiectivelor turistice culturale este redus mai ales la nivel regional/local ceea ce determina o necunoaştere a valorii acestora;

- cercetări de piaţa reduse din punct de vedere al numărului şi regiunilor în care au fost realizate;

- rigiditatea instituţiilor culturale în desfăşurarea programului de vizită indiferent că este

sau nu sezon turistic;

- lipsa evenimentelor culturale care să fie legate de numele unor obiective turistice;

- lipsa conştiinţei/educaţiei a ceea ce înseamnă patrimoniu cultural naţional şi a importanţei acestuia în prezent dar, mai ales, în viitor;