Vânturile și masele de aer

Diferenţele de temperatură şi presiune duc la mişcarea aerului şi la formarea vânturilor, care bat din zonele cu presiune ridicată către zonele cu presiune scăzută.

Mişcările aerului

În jurul Pământului există câteva benzi de presiune ridicată şi scăzută. Cea mai importantă este cea din jurul Ecuatorului , unde aerul este cel mai cald. Atunci când se ridică , aerul cald lasă în urma lui o bandă cu presiune scăzuta numită Zonă de Convergenţă Intertropicală. Aceasta acţionează asupra tuturor celorlalte mişcări ale aerului.

Mişcările aerului în jurul planetei

1.Aerul cald care se ridică de la ecuator produce o bandă de presiune scăzută.

2. Pe măsură ce acest aer urcă spre troposferă,se răceşte.

3.Aerul rece coboară şi formează benzi cu presiune ridicată în zonele de aproximativ 30 la nord şi sud de ecuator.

4.Aerul din aceste benzi se întâlneşte cu rece şi dens care soseşte de la poli. Este forţat să urce , creând benzi de presiune joasă la circa 60 nord şi sud de ecuator. Acestea sunt zonele cu vreme variabilă. Vânturile locale se întâlnesc în zonele însorite de coastă. Aici se găsesc mai bun condiţii de navigare şi sufring decât pe lacuri.

Vânturi locale şi permanente

Mişcarea aerului în jurul globului creează vânturi care suflă în aceeaşi direcţie şi traversează aceeaşi regiune majoritatea timpului. Ele sunt numite vânturi permanente.

Mai sunt şi vânturi regionale , pe arii mai reduse. Ele suflă între zone mici cu presiune joasă sau ridicată , aflate între pământ şi mare.

Abaterea vânturilor

Dacă Pământul ar sta nemişcat , vânturile permanente ar sufla direct de la nord la sud sau de la sud la nord. Dar Pământul se învârte ca un titirez , ceea ce duce la abaterea vânturilor în lateral . Acest fenomen este numit efectul lui “Coriolis”. Vânturile din jumătatea nord – estică deviază la dreapta faţă de direcţia pe care ar lua-o.Vânturile din sud-est deviază spre stânga.

Imaginea din stânga vă arată toate acestea.

Curenţii jet

Diferenţele de presiune atmosferică se produc în troposferă, unde se întâlneşte aerul rece cu cel cald , ceea ce duce la formarea unor vânturi puternice , jet , în partea superioară a troposferei.

Cei mai puternici curenţi jet se întâlnesc la aproximativ 60 nord şi 60 sud, unde aerul polar se întâlneşte cu aerul cald. Alţi curenţi jet, mai slabi , sunt la 30 nord şi 30 sud.

Traiectoria curenţilor jet

Curenţii jet despică aerul în traiectoria lor , ceea ce influenţează mişcările aerului în apropierea Pământului . Ei lasă în urma lor zone cu presiune şi scăzută.

Mişcările aerului produse de curenţii jet sunt responsabile de vânturile de la suprafaţă Pământului , pe care le simţim zi de zi.

Mase de aer

Masa de aer este o “bucată” uriaşă de aer cu aceeaşi temperatură şi umiditate. Masele de aer se deplasează şi modifică vremea în drumul lor.

Masele de aer se formează când aerului rămâne deasupra mării sau a pământului la temperatură şi umiditate uniformă. Astfel , aerul îşi creează propriile caracteristici . După zonele de formare , masele de aer sunt : maritime (m) şi continentale (c).

Masele de aer sunt influenţate de suprafeţele deasupra cărora trec şi de viteza cu care călătoresc. Mai ales cele care se mişcă încet sunt mai influenţate de suprafeţele ai deasupra cărora trec.

Dacă masa de aer este mai caldă , rece , uscată sau umedă decât suprafaţa pe care se mişcă , va determina modificări ale vremii.