Variația temperaturii Mării Negre

Marea Neagra este o mare continentala situata intre Europa sud-estica si Asia mica, care scalda tarmurile Romaniei (pe o lungime de 245 km), Ucrainei, Turciei si Bulgariei. Prin sistemul de stramtori Bosfor-Marea Marmara-Dardanele comunica cu Marea Mediterana, iar prin Stramtoarea Kerci cu Marea de Azov – mare care reprezinta de fapt o anexa a Marii Negre. Are in linii mari forma ovala si tarmuri putin crestate (cu exceptia peninsulei Crimeea), iar in partea de nord-vest are numeroase limanuri. Platforma continentala este foarte extinsa, mai ales in nord-vest, apoi adancimile cresc, ajungand in regiunea central-sudica la 2.425 m.

In Marea Neagra se varsa numeroase fluvii mari, ca: Dunarea, Nistru, Bug, Nipru, Rioni, Kizil-Irmak si de aceea salinitatea ei este scazuta (in medie 20-22 o/00) in comparatie cu cea a oceanului planetar.

Marea Neagra se afla in zona temperata,clima de deasupra acvatoriului fiind influentata hotarator de princiipalii centri barici care guverneaza circulatia generala a atmosferei Europei de Sud-Est : Anticiclonul Subtropical al Azorelor si de Anticiclonul Continental Eurasiatic, la care se adauga activitatea ciclonica din nordul Oceanului Atlantic si a celui din Marea Mediterana.

Clima Marii Negre prezinta, pe cea mai mare parte a suprafetei, caracter semiarid, evaporatia fiind de 300-400 km³/an, iar cantitatea de precipitatii de numai 225-300 km³/an.

Relieful continental din jurul Marii Negre determina distributia foarte neuniforma a factorilor dinamici ai climei deasupra acvatoriului. Pozitia bazinului Marii Negre cu deshidere larga, pe cea mai mare parte a laturii nordice, spre stepele pontice de unde patrund lesnicios masele de aer continentale uscate si reci,barajul lantului Muntilor Carpati care reduce mult penetrarea influentelor oceanice din vest, barajul eficient al lantului Muntilor Caucaz care creeaza conditii de adapost pe toata latura nord-estica, prezenta, in sud, a Muntilor Pontici si a Podisului Anatoliei determina un anumit model de distributie spatiala a parametrilor climatici.

Vara ,temperatura aerului este relative uniforma, diferentierile facandu-se numai la nivelul zecimilor de grad. Precipitatiile sunt mai evident diferentiate.

Iarna, temperatura aerului este foarte diferentiata , minimele fiind de -0,7° C, in coltul nord-vestiv, iar maximele de 6,9° C, in sud-estul bazinului. Precipitatiile prezinta o distributie extrem de diferita in cadrul bazinului, intre sub 40 mm, in nord-vest, si peste 140 mm, in sud-est.

Iarna temperaturile cresc cu adâncimea. Primăvara, îndeosebi în luna aprilie, apar stratificaţii termice de tip particular, cu caracter tranzitoriu (dichotermie inversă), caracterizate prin prezenţa unui strat intermediar rece situat la adâncimea de 5 - 10 m. Vara temperatura scade cu adâncimea, creându-se stratificaţia termică directă. La adâncimi mai mari de 75 m. temperaturile rămân constante tot timpul anului.

Fenomenele de îngheţ se manifestă numai în zonele litorale din nord şi vest, unde adâncimile sunt mici şi salinitatea redusă.

Gheaţa începe să apară, de regulă, în a doua jumătate a lunii decembrie la gurile fluviilor din nord-vest şi în ianuarie - februarie pe coastele vestice. Fenomenele de îngheţ dispar la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii martie.

Pojghiţa de gheaţă care se formează este instabilă. După aprecierile lui A. Banu, podul de gheaţă la litoralul românesc apare la un interval de 5 - 6 zile după ce temperatura aerului s-a menţinut sub 0° C.