Comorile pământului - mineralele

1. Introducere în mineralogie Geologia (geo = pământ și logos = știință) este știința care se ocupă cu studiul formării, structurii și evoluției Pământului și vizează cunoașterea și înțelegerea naturii, constituției și proprietăților fizice și chimice ale acestuia. Geologia studiază atât compoziția rocilor expuse la suprafață (în fazele istorice ale geologiei) cât și mai ales continuitatea acestora în adâncime, zăcămintele minerale solide, lichide și gazoase, structura integrală a planetei Terra, plăcile tectonice ale scoarței terestre, dar și structura internă stratificată a planetei. Mineralogia (minera = mineral, logos = vorbire) este o disciplină a geologiei al cărui obiect de studiu îl constituie mineralele cuprinzând totate problemele acestora precum: forma, proprietățile fizice, proprietățile chimice, geneza , clasificarea, descrierea, precum și importanța lor în economia națională. Un mineral este orice corp natural solid, lichid sau gazos, omogen din punct de vedere fizico-chimic constituit dintr-un singur element chimic sau din mai multe elemente combinate, cristalizat sau amorf, care intră în alcătuirea scoarței planetelor. Proprietățile fizice ale mineralelor depind în cea mai mare măsură de compoziția chimică și structura lor reticulară. Aceste proprietăți ajută la recunoașterea mineralelor: 1. Forma sau habitusul cristalelor reprezintă aspectul exterior al unui mineral care se poate observa cu ochiul liber aflat în legătură directă cu compoziția sa chimică și structura internă. 2. Culoarea- mineralele apar în diverse culori și constituie un criteriu de identificare, acestea sunt de cele mai multe ori rezultatul efectului de absorție a luminii. Având în vedere natura culorii lor mineralele pot fi: idiocromatice (care au o culoare proprie) și allocromatice (culoarea este dată de alte substanțe răspândite în masa cristalului). 3. Luciul- reprezintă efectul combinat al reflexiei și refracției luminii, fiind o caracteristică calitativă a mineralelor. Luciul poate fi sticlos (cuarț, fluorină), adamantin (diamante, blendă), metalic (metale native), semimetalic (hematite, cinabru), mătăsos (azbest, gips fibros), sidefos (mice), gras (talc, calcedonie), mat (agregate pământoase). 4. Transparența reprezintă cantitatea de lumină care trece prin cristalul de mineral, astfel transparența poate fi de 3 feluri: mineral transparent- prin care trece lumina, mineral translucid- care este străpuns de lumină, dar suferă procese de difuzie în interiorul acestuia și mineralul opac- prin care nu trece lumina

5. Duritatea se stabilește în funcție de scara de duritate Mohs care permite evaluarea durității relative a mineralelor, ea se bazează pe capacitatea unui material de a fi zgâriat sau de a zgâria alt material. În prezent, există aproximativ 4000 de minerale, recunoscute ca specie, însă numărul varietăților acestora este cu mult mai ridicat. Numărul mineralelor cunoscute se modifică în mod continuu, pe de o parte datorită mineralelor nou descoperite, omologate în urma acceptării lor ca specie, iar pe de altă parte, datorită excluderii constatnte a unor denumiri mai vechi, care fie constituie varietăți compoziționale sau structurale ale aceluiași mineral, fie reprezintă termeni finali ai unor serii izomorfe redefinite, fie sunt pur și simplu denumiri sinonime.