Formate pentru fișiere grafice

Abstract. Lucrarea contine informatii despre diferite formate ale imaginilor. Referatul are in componenta sa o scurta prezentare a notiunii de pixel, informatii privind 4 formate de imagini: JPEG, GIF, PNG, TIFF impreuna cu imaginea aferenta fiecarui format, un tabel cu avantaje, dezavantaje si utilizari ale formatelor de imagini si o concluzie din perspective calitate-dimensiune.

1 Introducere

Pixelul este un element component, de obicei foarte mic, al imaginilor grafice (fotografii, desene etc.) digitale. Cuvintul provine din engleza de la PICture ELements (elemente de imagine). Se prescurteaza prin "px", uneori si cu "p". Un multiplu des intrebuintat este 1 Mpx = 1 megapixel = 1 milion pixeli. Distanta dintre pixelii dintr-o imagine va determina rezolutia imaginii. Acest lucru se masoara in “pixels per inch”, sau “ppi”, prescurtat.

Cu cit rezolutia este mai mare, cu atit exista mai multi pixeli intr-o imagine. O rezolutie mare inseamna ca o imagine va contine mai multe informatii, iar detaliile sau tranzitiile dintre culori vor fi mai detaliate, astfel cu cit intr-o imagine exista mai multi pixeli, cu atit imaginea tiparita poate fi mai mare fara a pierde din calitate. Altfel, la o rezolutie mica, unde nu s-au inregistrat destule informatii, o imagine poate aparea pixelata. Numarul de pixeli dintr-o imagine este fix, si de aceea daca o imagine este largita, va scadea rezolutia.

Monitoarele au o rezolutie de 72 dpi, si de aceea majoritatea elementelor grafice de pe internet sunt produse la aceasta rezolutie. De asemenea, imaginile cu o rezolutie mai mica pot fi descarcate mai repede. Rezolutia de 72 dpi nu este potrivita pentru imaginile pentru tipar. Unele reviste se vor tipari la o rezolutie de minimum 300 dpi, dar tipariturile de calitate pot ajunge si la rezolutii de 450 dpi, 600 dpi, sau chiar mai mult.

Pentru imagini reale, tiparite sau afisate pe un ecran, are importanta si numarul de pixeli raportat la lungime, masurat de exemplu in pixeli/mm. Rezolutia optica se exprima cel mai des totusi in pixeli pe inch ("ppi", un inch = un tol = 25,4 mm). De exemplu, imaginile redate grafic pe calculatoare cu sistemul de operare Mac OS au de obicei 72 ppi, iar cele pentru Windows 96 ppi.

2 Prezentarea diferitelor formate de imagini

Fotografia digitala utilizeaza numeroase formate de fisiere, fiecare dintre ele adaptate unei anumite utilizari: captura, prelucrare, arhivare, imprimare, publicare in presa scrisa sau pe Internet, etc. Cele mai frecvent utilizate tipuri de fisiere de imagine sunt: JPEG, TIFF, GIF, PNG, RAW, DNG, etc.

Spre deosebire de imaginile vectoriale (care sunt de fapt fisiere de coordonate din care, de exemplu pleaca si se termina o linie, sau codul unei culori care umple o anumita suprafata), imaginile fotografice fac parte din categoria celor matriceale (bitmap). Acest gen de imagine este alcatuita de pixeli.

2.1 Formatul JPEG

JPEG este un algoritm de compresie, propus de Joint Photographic Expert Group (J.P.E.G.) si care a fost destinat comprimarii imaginilor alb-negru sau color luate din realitate. Algoritmul de comprimare se bazeaza pe sensibilitatea crescuta a ochiului uman la variatiile mici de luminanta si sensibilitatea mai redusa la variatiile mici de culoare. In aceasta idee, algoritmul acorda mai multa atentie - deci mai multi bytes, pentru modificarile fine de luminanta si o pondere mai mica pentru culoare, intrucat imaginea comprimata este destinata observarii de catre oameni, iar nu determinarilor colorimetrice.

Comprimarea JPEG se face cu pierderi de informatie ("lossy compression scheme"), adica o parte din informatiile detinute de imaginea initiala sunt inlaturate definitiv. Daca aveti nevoie de toate informatiile din fotografia initiala, alegeti o metoda fara pierderi (lossless), cum este TIFF; dar in aceasta situatie, fisierul va fi mult, mult mai mare.

O proprietate foarte utila a algoritmului jpeg este capacitatea acestuia de a avea un grad variabil de comprimare, ales de utilizator. Aceasta inseamna ca daca doriti obtinerea unui fisier de imagine cat mai mic, se poate alege o rata mare de comprimare, in dauna calitatii; invers, pentru a mentine calitatea la o cota ridicata, se alege un grad redus de comprimare.

La prima comprimare a imaginilor, chiar si pentru un grad mediu, pierderea de calitate este minora. Asa se face ca toate aparatele fotografice digitale, pentru a realiza economie de spatiu pe cartela de memorie, prezinta posibilitatea de a comprima imaginea descarcata de pe CCD in imagine comprimata JPEG in diverse rapoarte (1:5 - 1:20), fara o alterare semnificativa. Daca insa fisierul JPEG este deschis, prelucrat, salvat, apoi din nou deschis, prelucrat ... de mai multe ori, pierderile de calitate devin tot mai evidente.